Doamnei Ligya Diaconescu
De ziua de naştere a doamnei Ligya Diaconescu, 14 iulie, nu am putut trimite nici un rând de felicitare, fiind prinsă în vârtejul frumuseţilor minunatului Las Vegas. O fac acum cu aceste rânduri ieşite din adâncul inimii care să ţină loc de felicitare.
Când în universul nostru bulversat de atâtea trăiri dureroase, tulburătoare şi lipsite de lumina viitorului apar din loc în loc şi oameni-făclie care aduc cu sine lumina şi căldura vindecătoare de trup şi suflet, trebuie să ne plecăm fruntea. Diversitatea umană este fără margini, toţi ştim asta, dar mai ştim şi faptul că cei buni îşi ocupă locul cuvenit în lume în mod modest, cu bunăcuviinţă şi respect pentru semenii lor, în timp ce nonvalorile, asemenea tinichelelor goale, nu numai că fac zgomot asurzitor, dar ies în frunte, pun mâna pe putere şi calcă în picioare toate valorile moştenite din vechime, fie umane, fie materiale, fie culturale, ca să nu mai vorbim de cele morale, fiindcă lor nu le scapă nimic. De aceea, când întâlnim oameni remarcabili prin ţinuta lor, să nu uităm că ei trebuie scoşi la lumină.
Am mai scris despre asemenea personalităţi, dar astazi m-am oprit la chipul doamnei Ligya Diaconescu. Îmi este prietenă, la fel ca şi Andrada, fiica dumneaei, dar din multul respect ce i-l port, mă adresez cu apelativul doamna, fiindcă în adevăratul sens al cuvântului este o doamnă. Uneori îmi pare că e trimisă de Maica Domnului pe pământ ca să ajute pe cei în nevoie. Profund religioasă, prin tot ce face, parcă îşi cheamă semenii la lumina liturghiei. A fost plămădită parcă numai din bunătate şi dăruire şi a fost înzestrată cu puterea de a schimba în bine situaţii grele ale semenilor care s-au bucurat de intervenţiile sale. Unde a pus domnia sa mâna, a pus şi Dumnezeu mila. Dar pe langă aceste daruri vindecătoare ale suferinţelor trupeşti, Dumnezeu a înzestrat-o şi cu darul vindecării şi alinării sufletelor aflate în situaţii tulburi şi grele. Când Domnul ne trimite crucea pe care trebuie să ne-o ducem, ne trimite şi câte o alinare care ne iese în cale ca cea întruchipată de doamna Ligya Diaconescu. Prietenia caldă cu care te învăluie este, ea singură, o mângâiere binefăcătoare. Am simţit asta de nenumărate ori. Cunoscându-şi darurile cu care a fost înzestrată şi le-a perfecţionat urmând cursuri de tratament Reiki, chiar de la el de acasă, in Tibet.
Apropiindu-mă de pragul celor 80 de ani de viaţă, s-au apropiat de mine şi unele suferinţe, căci nimeni nu este ferit de ele. Sănătatea tinereţilor a rămas în urmă de la o vreme şi chiar dacă tinereţea ne mai trimite câte o undă de adiere în suflet, nu mai soseşte cu darurile toate. Când norii s-au adunat peste mine şi au început durerile de reumatism să se înteţească, distanţa de şapte mii de kilometri dintre Toronto şi România a dispărut ca prin vrajă prin măestria tratamentului Reiki. E ştiut că nu te vindeci de reumatism, dar mori cu el, cum este o zicală din bătrâni, dar faptul că se ameliorează durerile acute, tot înseamnă mare lucru, nu e totuna cum traversezi prin anii senectuţii ducând suferinţe mai mari sau totuşi tolerabile. O durere severă de la genunchiul drept a dat înapoi în România, vara aceasta, când am simţit căldura emanată de mâinile prietenei mele în timpul tratamentului la care a adăugat şi căldura sa sufletească. În câteva rânduri, tensiunea mi s-a ridicat de era să ajungă în înaltul cerului cu mine cu tot, dar de fiecare dată, tratamentul Reiki şi-a făcut efectul, ajutând medicamentele pe care le luam în continuare. Nu am renunţat nici la doctorii canadieni, deşi în câteva rânduri au ridicat din umeri. Într-o vreme m-a încercat şi o formă de depresie, căci viaţa nu este numai o cărare presărată cu trandafiri fără spini. Spinii din suflet, tot tratamentul Reiki i-a scos.
Dar doamna Ligya Diaconescu, mai are şi alte daruri. Înzestrată şi cu inteligenţă, cu talent literar, cu pricepere şi voinţă, cu o putere de muncă asemenea căutătorilor de aur, toate scoase la lumină prin revista sa, „Starpress International”, prin organizarea unor concursuri literare, prin editarea mai multor antologii în câteva limbi de circulaţie internaţională, prin nenumărate activităţi culturale la nivelul ţării noastre, dar şi pe plan internaţional, domnia sa a căutat aurul curat al limbii şi literaturii române, sprijind scriitorii, ajutându-i să se formeze cu noi valori care la rândul lor să ridice la mai mari înaăţimi cultura şi valorile limbii române moştenite din bătrâni. Să mai spun că o parte din bucuria şi satisfaţia zilelor de acum, mi se datorează faptului că am făcut şi eu parte din aceste remarcabile realizări ale domniei sale? Apropiindu-mă de final, nu îmi vine să fac nicio încheiere acestor rânduri, fiindcă ştiu că ele vor urma, cu siguranţă...
-----------------------------------------------------
P.S. Era cât pe aici să dau dovadă de ingratitudine şi să uit să amintesc ceva foarte important. Toate intervenţiile sale au fost făcute din prea plinul inimii. Banii nu au încăput în spaţiul prieteniei noastre.