ARGUMENT
În ARCA-i sumbră. Noe-nghesuise
Oricare gen ştiut de animale,
Micuţe, mari, ciudate sau banale,
Aşa precum de sus se poruncise.
Azi Eugen, cu zâmbete-amicale,
Pătrunde-n nişte zone imprecise
Şi, răsfoind istorii interzise,
Îşi poartă ARCA pe o nouă cale…
El strânge deci creaţii fanteziste
Cu creaturi ce par din altă lume
Având prestaţii… suprarealiste,
Înghesuind în ARCA-i veselia,
Niţel umor absurd, cuplat cu glume,
În „op”-ul ce-a uitat… zoologia.
BIBLICĂ
Un şarpe cu talent de-afacerist
S-a dus la pomul lăudat cu sacul
Şi l-a umplut, cât i-a permis copacul,
Din Raiul, declarat ecologist.
Vânzându-şi marfa şi-aşteptând pitacul,
Văzu c-avea şi-un fruct exclusivist,
Oprit de la vânzare; foarte trist,
Îl dăruise Evei, neştiind că dracul
Îşi cam băgase coada, iar Adam
[Şi Eva!] l-au gustat – şi, pedepsiţi
Conform cu prea teribilul program,
Ce i-a adus rapid într-un impas,
Cei doi au fost din Eden izgoniţi…
Dar şarpele, se pare, a rămas!!
LA COADA COZII
O veveriţă, vulpea şi-un păun
Porniseră-ntr-o bună zi o sfadă
Pe tema: „Cine ar avea o coadă
Mult mai grozavă?!” – lângă un alun.
Spre-a nu se-ajunge la o busculadă,
Li s-a propus – se pare de-un lăstun –
Să facă, după cum e oportun,
Un… referendum chiar într-o ogradă…
Deci puse tuturor o întrebare
O bufniţă-nţeleaptă: „Ce vă place,
Ce coadă este mai atrăgătoare?”
Răspunse-o viespe cu mult simţ estetic:
„Aceea care uneori s-ar face
La… recitaluri de umor poetic!!”
SONETUL CAILOR PIERDUŢI
O herghelie de cai verzi, fugiţi
De pe pereţii falnici dintr-o bursă,
S-au prins pe negândite într-o cursă
De şoareci, pusă de 2 lei faliţi.
Scăpând cu fuga s-au întors la sursă
Dar au găsit pereţii văruiţi;
Deci s-au lăsat spre alte zări momiţi
Spre a uita de epopeea scursă.
Au încercat atunci diverse căi,
Lipsite uneori de-un minim semn,
Des înşelaţi de călăreţii răi,
Iar spre-a se învârti un pic şi ei,
S-au angajat într-un serviciu demn
La un manej… pe post de căluşei!
PROVERBIALĂ
O mâţă blândă zgâriase rău
Pe bietul căţeluş cu părul creţ
Ce încerca să fure din coteţ
O raţă… prost păzită de-un dulău,
Canişul, nefiind descurcăreţ,
Sau poate ameţit chiar de trăscău,
S-a încurcat şi, ca un nătărău,
Fu denunţat la şefii din judeţ.
Deci, ajungând rapid la tribunal,
Fu-n prima fază aspru condamnat,
Dar a avut noroc fenomenal:
Pisica-l apără, fără de trac,
Şi, la recurs, fu totuşi achitat
Fiindcă n-a fost prins… cu mâţa-n sac!
SONETUL URSULUI POLAR
Un urs polar, în prag de hibernare,
Din tată-n fiu celibatar convins,
Fiind de clasicul fior cuprins,
S-a-ndrăgostit subit de URSA MARE…
Uitând de ger, el iute s-a încins
Deci şi-a rugat iubita să coboare,
Alunecând pe-o pantă de ninsoare,
Spre grota-n care-avea un pat întins…
Ea însă refuză să-l viziteze,
Iar ursul cu pornirile ciudate
A hotărât atunci să contacteze
Extratereştrii ce sosesc spre soare
Spre-a-i implora umil să-i vândă-n rate
O mică farfurie zburătoare!
PURICELE POTCOVIT
Când un puric de poveste,
Potcovit cum se cuvine,
Tot sărind pe orişicine
Îl ciupea cam făr’ de veste,
Ceea ce, e cert, doar chin e,
Leii au trecut la teste,
Apelând şi la neveste,
Spre-a învinge pe jivine…
Deci, sperând să nu mai pişte
Cele animale breze,
Vrând să-l facă să nu mişte,
După ce au tras la sorţi,
S-au decis să îl doteze
Cu potcoave… de cai morţi!
SONETUL GIRAFEI
Prin savana africană
Trage-ntr-una cu urechea,
Parc-ar fi muşcat-o strechea,
O girafă dolofană.
Pare-a fi rămas din vechea
Stăpânire, cea avană,
Sau, precum o curtezană,
Vrea să-şi caute perechea.
Dar, de nu-i retribuită,
Cu dolari, nu doar cu… lei,
Spre-acei tigri din elită
Ea se uită cam urât
Şi e vai şi-amar de ei
Când girafa… face gât!
CIMITIRUL „ELEFANŢILOR”
Pornise în viteză un Mustang,
Simţindu-se puternic, temerar,
Ştiind că-n lumea sa e-un fel de star
Ce are-un important şi falnic rang.
Pe-alături se grăbea un Jaguar,
Vrând să întreacă-al sunetului „bang”
Stârnit de-un MIG, pe-al cerurilor gang
Aşa precum un mitic telegar.
Dar timpul lor trecuse, noi perechi
De staruri s-au ivit şi se impun
Şi-amicii noştri par… doar fiare vechi!
Deci, ca şi nişte jucării stricate,
Acum fraternizează c-un… Lăstun
În cimitirul de maşini uzate!
AVÂNTUL… ELANULUI POLAR
Un brav elan pornise cu… avânt
Spre muşchii ce ştia că-n zonă cresc,
Sperând că… muşchii săi se întăresc
De scoate trufandale din pământ.
Îl însoţea-n efortul său, firesc,
Consoarta ce-o avea cu jurământ
Şi la urechi îi susura un cânt,
Şoptindu-i cu tandreţe: „Te iubesc!”
Deci, la desert, i-a oferit dulceaţă
De… coarne (!), preparată ca la carte,
Cu competenţă de distinsa-i soaţă;
Iar pentru tot meniul ipotetic,
De care-avea, de multă vreme, parte
A dat un singur pol: cel nord magnetic!