Se va îndepărta de sine ca apa de izvor
peste pietre sărind,
după ce s-a luptat cu iluzii
văzând că nu poate duce pe umeri
o lume de margine.
Va veni o schimbare din interior,
cuvânt de îmbărbătare,
când se va ridica pe sine în braţe
primind putere de unde nu crede.
Timpul se va încărca de impulsuri
nemaipomenit de ascuţite,
sufletul copt al devenirii
împlinirile omului visând.
În faţa durerii mă voi simţi înţelept,
încrezător în duh,
desluşind cum lumina
în suflet se naşte.
Moartea-i căderea-n pământ
departe-n adânc,
de unde viaţa se urcă la cer.