Am să-ţi prind umbra-n perete,
o fixez cu ace de inimă,
să-mi soarbă picătură cu picătură sângele
până se umflă ca o lipitoare
peste care pun zeamă de lămâie,
să văd cum o înhaţă întunericul,
îi pune nisip în ochi,
o lasă într-un oraş al orbilor
unde va înnopta până la sfârşit.
