La prima sminteală
am îmblânzit o femeie în parc,
era vama ochilor ei vinovaţi
de a mă fi privit ca pe o făptură indescifrabilă,
la cafenea părea dezbrăcată de cuvinte
căzută în poemul meu cu gesturi cu tot,
o muză trimisă să mă tortureze
în fiecare noapte cu nesomn.