Cine ne mântuie se naşte-n noaptea de Crăciun,
îl întrupează pe Dumnezeu în om,
harul lui urcă prin toţi,
face din moarte o poartă-n veşnicie,
de el şi legile sfinte dezleagă
nemurirea şi înălţarea la ceruri.
Iubeşte toate minunăţiile pământului,
face din copii îngerii lui,
rămâne lângă noi în fiecare clipă
şi nu-l vedem
dar îl ştim şi-i simţim duhul.
Umil în genunchi odată cu noi,
mângâie inimile săracilor,
prin câte-o rugă la Tatăl
şi-i luminează.
Cine ne mângâie este hrana vieţii,
pîinea de toate zilele
numai vid în suflet nu poate fi
