Se împerecheau zilele
cu nopţile pe asfalt;
dedesubt,
pământul îşi apleca urechea,
universul conversa cu stelele
şi nu se înţelegeau
asupra anatomiei lor
în care dorea să intervină
cu incizii adânci.
Se întămplau fenomene
care le influienţa mersul,
lumina
devenea curbă şi moale.
Cerul înfăţişa o altă alură,
avea capul descoperit
şi palmele lipite,
norii invocau ploaia,
inima pământului asculta
făcându-le cu ochiul
din interior.
Numai timpul se dilata şi se comprima
pe fiecare stea.