E dublă viaţa crezând în Dumnezeu
Şi când mă rog nu cer decât iubire,
De dragul ei eu nu găsesc ieşire,
Nu pot, nu pot s-o scot din gândul meu.
De-aceea, Doamne, să te rog mi-e greu,
Să-ţi înţeleg senin orice zidire,
Credinţa-n Tine e o împlinire
Şi unul dintre fiii Tăi sunt eu.
Tu îmi eşti Tată, ea îmi e iubită,
Nu pot fi trist când ea e fericită,
Dar fericirea ei este departe,
Cale de zile şi de mers cu gândul,
Că dragostea de Tine nu desparte,
Cine mai ştie când îmi vine rândul ?...