Adresa la care eu stau

O caut ca-n ziua dintâi

Sunt unii ce sigur o au

Eu am doar poteci – căpătâi

O, Doamne, mai dă-mi nişte paşi

S-ajung o adresă a mea

Iar paşii în urmă rămaşi

Să-i fac încă-o dată aş vrea

Adu-mi următorul în faţă

Să-l calc dinainte-napoi

Iar când mă trezesc dimineaţă

Distruge-mi adresa cu ploi

Ia harta arterelor mele

Ia harta straniei poteci

Cu firele ierbii acele

Cunună-mi fiinţa când pleci

Mă-ndrept către firul de iarbă

M-aşteaptă – acela mi-e drag

În gol omenirea să fiarbă

Un pas mai lipseşte şi-l fac

Acum, domnii mei, am adresă

Sunt firul de iarbă distrus

Pe care – se spune în presă

A pus talpa goală Isus.