Promisiune

De-o fi să rătăcești cumva cărarea

În noaptea nesfârșită a tăcerii

Am să dau foc la cer și-am să-ngheț marea

Un far purtând luminile durerii!

Am să cobor o scară-n întuneric

Din stele sfărâmate-n disperări

Și-am să-ți dau mâna-n ăst ținut iberic

Lovind eternitatea cu-ntrebări.

Am să te-ntorc în lumea de sub soare

De n-am să reușesc ne-om naște iar

Dar nu-n alt timp și nici l-a depărtare

Voi fi cu tine! Perechea unui zar.

Ne vom rostogoli-n al vieții joc.

C-o dublă viața ne-a rămas datoare.

În doi i-om smulge o brumă de noroc

Să ne-mplinim iubirea ce nu moare!

Îmi pasă

Îmi pasă de clipa ce-ți mângâie dorul

De noaptea ce visul la piepu-i răsfață

De perna ce fruntea ți-ascunde, izvorul

Ce ochii îl varsă și sufletu-ngheață.

Îmi pasă de frunza ce plânge în vânt

Un of ce te doare făcându-l baladă.

Îmi pasă de toate, îmi pasă de-un gând

Rostit în tăcere pe suflet să-mi cadă.

Îmi pasă de ruga înălțată la îngeri

Când numele-mi cântă din ochii lăcrimând.

Îmi pasă te tine când inima-mi sângeri

Lovind depărtarea în versuri strigând...

Să te sărut

Să te sărut când plânge dimineața

Cu lacrimi rouă-n cupe de narcise

Ca să provoc încă o dată viața

La un pariu pe visele promise.

Să te sărut cu-amiaza-mbujorată

Ca presărând iubire pe bujori

Să le pun aripi, să mai zboare-odată,

Dorințelor ce-au adormit în zori.

Să te sărut când pune înserarea

Atâtea umbre în ochii-nlăcrimați

Că n-au putut să-nvingă depărtarea

Ce din iubire ne-a făcut damnați.

Să te sărut în noaptea cea adancă

Când luna își ascunde fața-n nor

Cât dragostea mă mai așteaptă încă

Rostindu-mi numele încetișor...

Mi-e dor...

Mi-e dor să-mi fie iarăși dor,

Mi-e dor în fiecare zi.

Mi-e dor în orele târzii.

Mi-e dor de-o noapte de amor....

Îmi plânge versu-n poezii

Iar dorului îi frânge-un zbor.

Mi-e dor să-mi fie iarăși dor,

Mi-e dor în fiecare zi.

Mi-e dor de ochii străvezii

Ca apa pură de izvor

Ce susură încetișor

Cuvintele din poezii...

Mi-e dor... să-mi fie iarăși dor.

Călcând pe timp

Întineresc, mereu, pe zi ce trece

Port primăvara-n vise și în păr

La braț cu timpul așa mă voi petrece

Râzând de-al anilor crud adevăr...

Mi-au înflorit la tâmple ghiocei.

Știu, nu se văd că-n plete mi-am pus soare

Iar zâmbetul ce râde-n ochii mei

V-a înflori și mâine chiar de doare!

Întineresc cu fiecare gând

Cu fiecare vis ce s-a-mplinit

Cu fiece vlăstar ce azi plângând

Își cere dreptul lui la înflorit

Și-n fiecare vers ce l-am făcut

Îmbătrânesc doar anii ce-au trecut...