Atenţie!, se închid uşile. Urmează staţia Bucureştii Noi, cu peronul pe partea stadionului. Cod galben de investiţii în planul municipalităţii bucureştene! Două noi staţii de metrou, iar ca bonus un stadion deasupra. Alte miliarde la peluze, în dauna proiectelor de strictă necesitate. Sîntem o ţară de sportivi. Nu de locuinţe sociale au nevoie cetăţenii, ci de stadioane, ca să poată mînca seminţe în aer liber. Prin ironie încerc să rezist revărsării excesive în propriile tipare a unor teze capitaliste furnizate la pachetul de sarcini, încerc să rezist schimbărilor de necontenită degradare. Un lucru îmi este cert: adevărul nu se află la extreme, el este mai mult un echilibru între antiteze. Este, potrivit lui Hegel, triada, teză, antiteză şi sinteză. În ideea de a se crea omul de tip superior, uşor de învîrtit pe degete cu ajutorul scamatoriilor cosmopolite, am fost deportaţi din firesc în nefiresc prin politică şi filosofie ieftină. De fapt, cele două componente nu pot răspunde problemelor umanităţii. Am fost aduşi pe acea treaptă a istoriei unde alternativa îmbinării înseamnă anularea lor.
Din destinul prezentului, unde normalitatea este atît de fragilă sau aproape inexistentă, voi coborî din nou în salonul uriaş, în mijlocul pacienţilor politici. Noroc cu adevărul ce rămîne peste timp şi peste timpuri! Cît despre complicitatea lor la ruină să sperăm că măcar la spovedanie vor avea puterea să recunoască, roşind, că au mers prea departe cu egoismul, corupţia, laşitatea sau vînzarea cu ridicata şi toptanul a economiei naţionale. Dar pînă atunci, aparţinătorii acestei categorii care nu-şi pot justifica pînă la ultimul bănuţ uriaşele averi, vor fi obligaţi să plătească un impozit suplimentar. Copiindu-l pe Holland, autorităţile româneşti îi bagă în sperieţi pe îmbogăţiţii postdecembrişti. Doar la figurat! În vizor intraseră iniţial 300 de persoane cu averi uriaşe şi cu datorii la stat. După verificare, pe listă au rămas sub cod secret doar 30 de pricopsiţi, consideraţi peste riscul minim acceptat de administraţia fiscală. Cum să nu?, au avut timp berechet să-şi transfere averile pe alte nume.
Explicabil atunci, clinic vorbind, de ce, legătura amoroasă dintre tiparniţa de bani, fabricile de credite, instituţiile statului, traficul politic de influenţă şi marii bogătaşi, va face ravagii în continuare. Regia Autonomă a Protocolului de Stat adăposteşte trîntori de ţinută sub acoperişuri de lux, la preţuri derizorii. În agricultură, statul dă cu o mînă şi ia cu cealaltă. Taxa forfetară fiind echivalentul subvenţiei pe care au primit-o micii agricultori. Deci, ţăranii tot cu nimic se aleg, iar ministerul are ditamai sediul cu badiguarzi (sic!) unu şi unu la porţi, de nu trec nici muştele ţăranilor şi unde fotografiatul este interzis. Amărîtele creşteri de pensii şi salarii vor fi anulate de explozia preţurilor, 2013 fiind declarat oficial an al austerităţii. Statul va lua dintr-un buzunar şi va pune în altul pentru a împăca plînsul bugetului. Avem o ţară de investiţii în iarmaroace total nefolositoare. Sîntem campionii unor miliarde de euro îngropate în pîrtii de schi, săli de sport, stadioane şi parcuri în sate neelectrificate. Electrificarea gospodăriilor şi satelor e şi azi doar pe hîrtie. Domnilor guvernanţi, aprindeţi lumina în ţară! Sau montarea unor fire conducătoare de electricitate pe stîlpi este echivalentă cu trimiterea unei rachete pe Lună? O normalitate a civilizaţiei e aşa o dificilă problemă de guvernare? În România sînt 97.805 de gospodării neelectrificate, amplasate în 2.284 de localităţi cu uliţe neasfaltate, din care 97 de localităţi sînt complet fără lumină electrică. Din cinci români de la sat, trei se spală în lighean sau în butoi, iar pe post de toaletă au o groapă săpată în pămînt în fundul grădinii, pentru că fondurile destinate modernizării satelor şi locuinţelor au luat căi răzleţe şi bizare. Dacă tot am amintit de rachetă şi de Lună, revistele de ştiinţă scriu că a avut loc o premieră spaţială. Imaginea celebrei picturi Mona Lisa a fost trimisă în spaţiu. Cu ajutorul tehnologiei laser a călătorit 240.000 de mile prin transmiterea impulsurilor laser către satelit, care la rîndul lui le proiecta pe orbita Lunii.
Tot pe orbită, dar pe cea a Puterii, a început perioada împerecherilor şi desperecherilor, cînd traseismul politic a reintrat în drepturi. Semn că în politica românească nimic nu se pierde. Totul se reciclează în jocul de-a şoarecele cu pisica, dus pînă la cel mai înalt nivel, din moment ce în acelaşi ţarc stau şi şoarecii şi pisicile. Pisicile au devenit docile pentru că nu mai sînt nevoite să alerge pe coclauri după şoareci, iar şoarecii se lasă prinşi pe principiul serviciu contra serviciu. Cînd e nevoie de reprezentaţie îngrijitorul îi întărîtă niţel şi gata spectacolul! Unde e morala? Nicăieri, în preacurvie!
Noul statut al senatorilor şi deputaţilor îi lasă fără drepturile de lux. Cureaua se strînge la cazare, transport, iar restricţii severe apar cu privire la angajarea în Parlament a rudelor pînă la linia a treia. Nu i-am ales să trăiască în lux, nu-i aşa? Trebuie să pună umărul la dezvoltarea ţării şi la eradicarea sărăciei. Cui nu-i convine noul statut, să se lase de parlamentat şi să treacă la munca de jos, cu salariul mediu pe economie!
În concluzie, dacă se amendează Constituţia pentru ambiţii, pretenţii şi personaje politice, e clar: nu excesul de sare, zahăr şi grăsimi dăunează grav sănătăţii naţionale, ci excesul de corupţie şi trădare.