Un visător treaz pe contrasens, sau „ factorul perturbant”
Îl pararazez pe amicul Dumitru Huruba, care se autodefinea „un scorpion pe contrasens”,fără a specula că numele rustaceului vine de la Scorillo, um nici al lui Scorobete, de la scarabeu: nu suntem la aceeaşi „ bibliotecă de zgomote”, cu zise I. Scorobete- Mitu- Merianu, din Meria...* Nu sunt nici orfelin, nici Orfeic, am avut şansa de a-mi cunoaşate părinţii, de a-i iubi şi venera şi după ce au murit* Nu am a învinui nici măcr post- morte, pe nimeni!* Ceva îmi spune că avm acces la o memorie fractalică, aşa cum am scris într-o revistă sibiană, nu demult.* Scriu, ca şi cum nu am intenţia- prejudecata de a o face, scriu în virtutea acelui gând instantaneu, pledat atractiv de eruitul Dulcan..* Prin anii mei literari, itineranţi -(sic n), am avut şansa, paradoxală, de a umbla direct sau prin cărţile noastre, cu sute de oameni „aleşi”, din ştiinţă şi din cultură, uneori pe „ contrasens”, însă blindat de ecranajul simţurilor mele, considerabil re- activabile, ca să scriu aşa* Pe contrasens, mi-i amitesc pe Păunescu, Stănescu, Ion Gheoerghe, Blandiana( temporar), Iv Martinovici, Vasile Nicorovici, Nicuţă Tănase, Al Piru, Alex Ştefănescu, Artur Silvestri ( Tîrnacop), V. Carianopol, Davidoglu, Caraion, Caftangioglu ( alias Vintilă Horia), Preda ( parţial), Radu Cosaşu, Edgar Pappu, Cornel Ungureanu ( parţial), dar mai înainte de toţi, de bizarul Paul Anghel; la un simpozion internaţional, la Salonul Roşu al lui Angle Dumbrăveanu et comp, el fiind în prezidiu, alături de D.R. Popescu, Cornel Popescu ş.a.- urmare unui „ afront” al meu, prin citirea unor poeme „ provocatore”şi cerinţa de pătra un moment de eculegere pentru numeroşii colegiîntre timp repauzaţi, Paul Aqnghel, sentienţios şi securistic, m-a atacat dur, reproşîndu-mi verzi –şi- uscate, că aş fi fost un „ factor perturbant”- recte „ autocompătinitor „, cum dixit tovarăşul lui întru nume şi activism roşu, de la Deva, Pavel, recte tot Paul !* Urmare, am fost exclus din recitalul listei LOR, la Opera Timişoara, apoi din revistele Orizont, ca şi din Luceafărul, România literară, Vatra, Viaţa Românească ş.c.l. Unele nu mă publică nici azi, după peste 4o de ani!* Plutea atunci în Timişoara „ piramidei aplatizate”, cum zice Ion Pachia Tatomirescu, duhul generalului de securitate cu nume predestinat, MORTOIU, unul dintre anhetatorii mei...*Smeadul, oacheşul Paul Angel , „ de temut, cum îl lăuda cumnatul său Silvestri, ( v. Arur Silvstri, aşa um l-m cunosut, editor Mariana Brăescu şi dna Anghel, sora sa) – avea o memorie „ selectivă”, aşadar discriminatorie, tipic- atipică anchetatorilor* Ultra- extremist-ic, combătea scepticismul antiprotocronistic, cu mijlocele ...mistagogilor !*” Amintirile „ lui erau nişte false amintir, cum sunt azi reiterate de tot soiul de agonici, frustraţi neo- dadaişişti, etc.* Constipaţi, misogini, kombanaţi etc,- ca şi operele lor* Fanfaronul era de fap un sfertodoct cu complexul inferiorităţii, concvertit patologic, l al supriorităţii, sentenţioae, agresive, „ de temut”...* Curat- mudar mutant !* Era en vogue printre „ elitele belite” ale iepocii ceauşe, cum i-am fost spus atunci lui Valeriu Bârgău, comeseanul, la „ masa tovărăşeacă” de la Big.- combinatul de carne al lui Ion Josssu* Amintiri nefrumoase...* Mam certat cu dlui pe tema perfidului Brutus, Cezar şi alte cele, mai actuale atunci* Reiterabile foarte acum !* Cauzee şi efectele sunt ...resuscitabile, neh ? „ Gură –la- gură”!* Îi tot dădea cu fantism, şi acela mimat, cu dacismul, tracomania, daco-romania, via Iozef C. Drăgan, miliardarul...* Se îmbătase deja la primul pahar de apă minerală , ca Nichita, Ungheanu şi alţii!* Era fals şi când îi invoca, de-a valma, fără „oganon” critic autentic, pe Iorga, Călinescu, Elide, Blaga, oaltă cu Enescu, Sadoveanu, Arghezi* Avea obsesia operei, ignorînd axioma că uneori „ cretorul se ratează ca operă”!* Combătea tare ocidentul, el fiind un ...balcanic, neh ?* Balcanoid dar şi clonă a ţiganului boiernaş Vasili Alecsandri, care a falsificat Mioriţa ş.a. !* Se prefăcea a-i înţelege pe Ioan Alexandru- Şandor, Ion Gheorghe, Stănescu Hristea, Sorescu, ori pe Cantemir, bunăoară!* Se credea un „ ieroglific”, dar era un mistografic, dîmbovicios, de aceea era agreat de culturnicii „ iepocii” * Unicul punct unde am ..rezonat, era acela ca barochismului- gongorismului meu, cum m-a auzat conitainul Iv Martinovici şi alţi „ griviţeni” bulgarohtoni!* Habar nu avea de Heidegger, Keyserling şi alţii, pe care îi evoca „pe contrasens”...visător, de fapt, insomniac...* Era avocatul unui diavol, dar şi acela bolnav, anamnesic* Ca el am cunoscut sute !* Din păcate, la anii mei 70, constat că emulii acestui intRus, mişună* Am re-dobândit simţul de a-i ocoli* Ajungă-i memoriei mele, intoleranţa mea!?