Fratele meu Cuvântul surorile mele, Cuvintele!
Toate se reculeg întru a reîncolţi, în continuitate, perenitate , transcendere.* Mie, poesia mi-a fost, îmi este soră, poeseul îmi este fratele risipitor, scepticismul lui Cioran, paradigma demistificantă a lui Mircea Eliade.* Apropos numele marelui îngândurat: ELI, etimonul lui grecesc, este ram onomastic al numelui de EL- OHIM, cel biblic, acelaşi nume strigat de Mesia- ca doar fiu al omului?-, pe cruce „ Eli, Eli lama sbachtani!?”* Şi după acest strigăt la ceruri...,Christos şi-a dat duhul, l-a restituit igitur? ...Apoi a fost un mare cutremur.., un giga- geo- frison, scribii V.T,. atribuindu-l lui EL* Un filolog evreu scrie că de fapt, EL-OHIM, desemnează o PLURALITATE a divinului!* Cu care dintre cele trei modulaţii de frecvenţă ale Omului- psihic, să reînţelegem sensul acetor scrieri?* Religia afirmă că Iisus a fost „ unicul fiu al lui Dumnezeu, sacrificat spre mântuirea neamurilor, formulare susceptibilă de ...subietivitate- emoţională- firescu compătimitoare, sensul îndurerării Fiului ...unic întîiul născut, ceilalţi fraţi ai Lui fiind doar din sămânţa umanului Iosif, tâmplarul, inclusiv de coşciuge..* Strigătul este aşadar întrebre şi reproş, al umanului care moare ciclic, întru a se-ntoarce „ la dreapta Tatălui”- Geneticianul Absolut* Codul acestui mesaj, pentru iniţiaţi- preoţi, prozeliţi sau profanii smeriţi, „ robii lui Dumnezeu) este în cheie dublă ?* A dualismului, aşa cum genial, în filosofia ( amorul de sofie, inteligenţă ubicuă), l-a definit Mircea Florian ( „Recesivitatea structură a lumii”)?* Ori mai degrabă o cheie triplă, cf trialismului v. Konrad şi Popper „( Convorbiri la gura sobei”, Viena, 1980)?)* A revedea şi gândirea ebreo- hassidică şi în general cercetările moderne ale ebriologilor* EA, poesia, sora mea, acelaşi strigăt îl repetă prin Veac, EA, fecioara născătoare de fiu- din- Dumnezeu!* Dar din negura mileniilor, Ea nu mai naşte ADAMAIC, Eva primordială, PRIN ADORMIRE( anestezie totală?)- spre separare din Adam-ul androginic, (cf . Platon ş.c.l.) ci din om-tată- mamă umani...* NU e oare discriminare acesta , în sensul reductiv- uman? * Omul post- adamaic, ar fi deci doar un remanent- reductiv- cenzurat doar Fiu al Omului?*
...” Întrebarea mă născu şi muri” , scris-am* Cine sunt eu, sinele meu, în Sinea lumii, cum defineau Alchimistul Cohello, Marquez, Gleno, Sabbato şi alţii?* Cine eşi t, fratele meu, sor mea, NOI cine suntem* „ Cogito, ergo sum”...* „ Cei matinali, cei de după visul fieări nopţi, insomniace ori depline, recuperatoare „, îmi şopteşte sinele* Şi astfel, reprimesc acel extaz de a ( mai) fi, instantaneul SUNT ( summum)!* Eu sunt carcterul şi temperamentul meu!, iar în sus, dechiderea Cugetului, că voi mai fi, mă voi reîncarna, voi învia : este aceasta în programul meu genetic, ca semnătură signatura lui Dumnezeu?* Ci nu se sperie gândul, ca al Cronicarului moldav!* Întrebarea hamletiană „ A fi or a nu i”, este perimată ! Întrebarea ne este DE CE ? Întru ce, cum dixit Noica... Cu care scop? Nu are cum fi al unei finitudini cosmice, via Apocalipsimul lui Ioan, nii al celuilat Ioan, al pustiei!* Aceast îmi şopteşte tot EA, Poesia, sora mea!*
...Nu sunt un fatalist, nici mistgog, nici magician: eu sunt un EMPATIC prin zestrea genetică, din părinţi şi străbuni,iar poggramul trecerii şi petrecerii mele, este în gena- geniul meu ! Frate-soră* Verbul- Verba, Animus- Anima* Mi-au dat numele de Eugen, poate cu alt gând, Tatăl şi Mama mea*
E dreptul vechi- testmentar al Fmiliei, de a da nume, de a numi, e un liber arbitrar privilegiu acordat de divinitate!* Anticii ştiu, nu uitaseră, că „ în numele omului este destinul lui”!* Eul meu este nu doar în ACUM-ul spaţiu timp micocosmi, ci în toate timpurile !* Am înţeles aceata când am fost la Câmpina, la acel straniu Palat al lui B. Petriceicu- Haşdeu, dedicat – din Îndurerare- şi spiritualism, fiicei sale Iulia, moartă- cumplit lucru !, înaintea sa, nu „ la rând- ul firesc al generaţiilor!*Ce vreţi mai tragic pentu Tatăl- Mama fiilor- fiicelor?* O, cum acel extaz de a mai fi, dinainte, spuzeşte în jarul Hermeneiei , remember cel al lui Noica, de la Păltiniş!* Şi cum să înţelegă acestea cel ce nu are datul ( genomic) d a avea urmaşi, fii şi fiice, nepoţi şi nepoate?*Cum să nu simţi compasiune, prin divina empatie, Domine?* Spiritul ştie, sufletul abia dacă află...* Prn acee că EL, spiritul, este „ cel ce se agită în om”* Cei fără urmaşi, sunt asemenea caselor părăsite, mormintelor uitate..* Iată condiţia tragică, domnilor D.D. Roşca, Em. Cioran şi Aurel Cioran, M. Vulcănescu, M. Florian, exegeţi de-a valma !* „ Este ceva în om care nu-i aparţine omului”* Ca în muziă, în artele toate* Poate un contrariu-l- Lui, contrapunctic, domnule Grigurcu?* Îmi e frate cuvântul, ci nu Vântul lui Jimmy Hendrix, nici robotomul „opert estetic” şi transsexualii, lady... Elton John cel cu sutien, ...famenii cf. Matei 6-8, din N.T.!* Sunt poate vânător de Cuvânt, dar nu de vânt!* Frtele meu ste Cuvântul- Logosul,suroil mel Cuvintele, Logostelele din eposul mitologi stră-stră-român !* Nu pot i mbiguu nu am ost, nu sunt ambigen, oricât ştiinţa medicală spune că omul este sexuat, prin reprimarea din copilărie, a unei din părţile sale strict sexuale* Cuvântul este , în romănească, masculin, Cuvintele sunt feminine* NOI nu suntem mormintele netezitoare ale zeilor, nici al semizeilor, noi suntem Oameni, nu fameni*Nici mutanţi, bre Vakulovski! * Suntm omul- confratele altruist, suntem, da, conflictuli, prin aceea că extremel se atrag, şi în interioritate entitară, e o dinamică non- Hegeliană, aparţine , sper, Dumnezeirii !* Ci nu infatutului „ Dumnezom” , necum robot-omului, electromului, ci POETOMULUI ferice!* Daă suntm feerici, suntem fericiţi!* Acesta e un HAR- DAR, îl avem sau nu, în condiţia Fiindului nostru* Iată speranţa, care „ nu moare în zori”!