ÎN LUT DE TĂCERI
-sonet-
Mă nasc învelită în lut de tăceri,
Din zbor mă înghite un vag demiurg,
Mă strânge în pântec la ceas de amurg,
Cu-o mână întinsă spre clipa de ieri.
În coasta mea dreaptă sărutu-i cuţit,
Îmi şterge de păsări un umăr bătrân,
Mă umple cu suflu-i, de piatră, păgân,
Reci vulturi de ceaţă, deja m-au peţit.
Covrig dorm în pântecul moale de lut,
Îmi stă veşnicia la gleznă pripon,
Să-i ţes rătăcirea în galbenul slut.
Născutu-m-am înger în soare fripon
Să torc lâna morţii pe-un fus disolut,
Sculptat cu de-a sila din vântul nipon.