PLOAIE DE APRILIE
-sonet-
Îmi plouă în ochiul de apă-nsetat,
Lumina mă leagă de zborul spre cer-
Statuia de ceaţă îmi stă grănicer,
Mă ţine de suflet c-un braţ amputat.
Sub talpă striveşte toţi paşii mei muţi,
Rostirea mi-o-ndeasă sub limba de foc,
Mă-ngroapă în apă c-un rânjet baroc,
Îmi cerne suflarea prin nările iuţi.
Şi plouă în mine...cuvintele-mi curg,
Caisul şi-aruncă o pleată-n văzduh,
Cuibarul îşi ţese, în prag de amurg.
Statuia mă strigă din văi de năduh,
Pe trupul de ploaie tăcerile-mi curg,
O moarte cuminte mi-adoarme în duh.
09.04.2014