El rotitorul imold din inima obiectelor
lăsând urme şterse de timp
îşi caută norocul în afară.
În cercuri luminoase pulsează
culori curbate de apă.
Poate vei vedea înăuntru
cum se aşază în sferele lumii,
ce întruchipare capătă iarba
în sufletul tău înverzit decurând
cu tandre mişcări.
Am văzut la orizont curcubeul
arc peste verdele crud
şi o ciocârlie înălţându-se-n zbor,
de cerul în cântec se lumina
şi un soare împănat cu raze
arde deasupra pădurii de ulmi
în care devin răcoros,
izvor de căprioare băut
în dimineţi de cristal.
Mai departe se deschid cărări
pe care nu le cunosc.