20 de zile
1. 1 + 1= 2,
Dar tot nu ne scapă de răul din noi !
2. 2 + 2 = 4
Şi tot nu găsesc minunea din cadru !
3. 3 + 3 = 6
Şi zarul m-aduce pe căi norocoase.
4. 4 + 4 = 8
Recunoştinţa mă prinde în joc.
5. 5 + 5 = 10
Mai mult te iubesc pe zi ce trece !
6. 2 - 1 = 1
Şi duhu-mi aleargă ca nebunul.
7. 4 făr` 2 = 2
Inelul mă strânge – e dragostea-n doi !
8. 6 făr` 3 = 3
Tu, pleacă acum de nu mă mai vrei !
9. 8 – 4 = 4
Şi-n inima ta s-a pus necuratul.
10. 10 făr` 5 = 5
Învaţă, te rog, să nu mă mai minţi !
11. 1 x 1 ne-aduce la 1
Nu renunţăm la „eu” niciunul !
12. 2 x 2 = 4
Şi sufletul tău merge ca racul.
13. 3 x 3 = 6,
Iar inima mea nu vrea să te lase.
14. 4 x 4 = 8,
Dragostea noastră e un fruct copt.
15. 5 x 5 e 25
Şi-ai învăţat cum să m-atingi.
16. 6 x 6 =36,
Eşti liniştit – priveşti către case !
17. Pe 7-l ridici, pe 7-l cobori,
Iubirea se-nalţă ca zmeul spre nori.
18. Pe 5 dacă-l laşi să vină, să plece,
Rămâne un zero - un aer cam rece !
19. Cu 1 + 2 şi 2 fără 2,
Frumosul îşi află cărarea spre noi.
20. Iar eu am ales iar nota 10,
Cu Dumnezeu prin toate vom trece !
Definiţia paradisului
Paradisul nostru-i doar un gest comun:
Paşnic, cu răbdare, vesel şi imun !
Este o-mbrăţişare fără scop sau taxe,
Fără vorbe multe – e o vaccinare !
Paradisul nostru-i doar un vis comun:
Simplu, realizabil – un fruct foarte bun !
Este o-mbrăţişare lin –armonioasă,
Simplă, drăgăstoasă, pur-melodioasă !
Zgârcenie
De ce preferi să fii zgârcit,
Cu ochii tăi cei mari şi tainici,
Tu nu ştii că în infinit,
Îi preţuiesc, dar sunt zadarnici ?!
De ce te crezi aşa înalt,
De nasul ţi-l cazezi în ceruri ?!
Ai nas frumos, de admirat,
Dar ca un sconcs - greu de răbdat !
De ce tu gura rar deschizi
Să spună clar o vorbă bună ?
Căci zeii cât sunt de solizi
Împart câte-o răsplată, două !
Reclamă-ţi faci când te arăţi
Fălos, sigur pe sine...
De tine fug, căci te prezinţi
Zgârcit şi de ruşine !
Important
Eşti important pentru mine
Pentru că Tu mă ştii ...
Şi Te privesc
Când mă satur de mine !
Eşti important pentru mine
Când taci,
Dar faptele Tale cântă
Serenada !
Eşti important pentru mine
Pentru că împarţi
Dragostea, învăţătura Ta !
Eşti important pentru mine
Pentru că mă determini
Să răspund cu iubire iubirii !
Eşti important !
Supărare
Un şanţ e viaţa, o stupoare,
O mare acră de blazare,
Miraj şi bicepşi de savoare,
Dar niciodată alinare !
Cu gândul plin
De pur suspin,
Tu dai, loveşti,
Nu te opreşti,
Să nimereşti ...
Pripit ţinteşti !
Şi viu doreşti
Să reuşeşti !
O viaţă rea,
De dor şi chin...
Te-aduni uşor,
Te-mprăştii lin,
Un zâmbet nu-i un crin senin ...
E-o pată doar în univers !
Şi tot ce-i drag, plăcut, suav,
Ce-i pitoresc, uman, regesc,
Tu vrei să-adormi, să aţipeşti,
Să nu auzi fărâma de chemare
Ce ţi-ar înfrânge a ta pesimizare !
Vreau
Vreau nori spumoşi deasupra mea,
Ca valurile mării -
Să-mi răcorească inima
Cu picurii iertării !
Vreau tunete, eu vreau război,
Acolo, în grădină,
Ca buruieni şi răi broscoi
Să piară la lumină !
Antistres
Dacă nu ai exista n-aş exista;
Aş fi ca o luntre fără vâsle, ca o minge fără aer.
De acolo, din palatul Tău de inimi cioplite
Sufli.
Îţi simt dragostea aproape,
În suflet îmi simt nelegiuirea.
De ce să mă zbucium din orice ?!
Când ştiu că un X suprapus
Peste rănile viitorului
Veghează, ocroteşte, inspiră,
În veci neprihănirea.
Freamătul
Un freamăt e-n fiinţa mea
Şi vrea eliberare –
Eu dorm tăcut, cu mintea grea
De chei în căutare !
Ce să ştiu tot, ... nu ştiu nimic –
Problema mă irită
Şi zi şi noapte mă implic
La ceasul de enigmă.
Aş vrea să curg, să construiesc
O lume în mişcare,
Să ştiu, să fac, să dăruiesc,
Să împrăştii alinare !
Micuţă sunt, dar am să cresc
Înaintând pe cale
Şi pân` la urmă o să găsesc
O cale de salvare !
Şi dacă eu voi izbândi
Să lustruiesc o zare,
Alte fiinţe vor păşi
Urmând a mea cărare !
Îndrăzneşti ?
E laşitate sau curaj,
Curaj sau laşitate,
Să pui o lacrimă-n obraz
Şi să rânjeşti la toate ?!
E bine sau de-a dreptu-i rău,
Privind la toate cele,
Simplu mirată să zâmbeşti,
De bune şi de rele ?!
Să uiţi, să ierţi, sau să ignori…
Curaj atât de mare,
Să meditezi de mii de ori
Şi tot n-ai alinare !
De scarmeni tot,
Şi tot răstorni,
De spargi duşmanu-n cale,
Din minte tot nu poţi să-ţi scoţi…
Ce dulce-i să fii mare !
Mai are sau nu are rost
Să spui cu voce tare
Că viaţa ta nu este dos
Pentru idei murdare ?!
Când vrei duşmanul să-l dobori,
Când vrei a lui durere,
Închide ochii, capul jos,
Şi-ai să primeşti putere !
Căci nu eşti şef,
În viaţa ta,
Chiar de dorinţa-ţi cere,
Şi mii de fulgere-ar pleca
Să sfarme cu plăcere.
Stă sus, prea sus,
Acela Ce se uită şi zâmbeşte,
Cu rănile de scump argint,
Păcatele-ţi plăteşte.
Şi oare cum ai factura,
Stând cu factura-n mână ?!
Şi oare cum să poţi ierta,
Greşeli de până-n lună ?!
Când viaţa e de ne`nţeles,
Când mintea nu ajută,
Smereşte-te, n-ai de ales,
Păseşte-n a Lui trudă.
Şi cruţă tot, şi cere tot,
Nu te opri o clipă,
Nimic nu are niciun rost,
Când acţionezi în pripă !
Şi cere-L tu pe Dumnezeu,
Şi cere-I tu, iertare,
Să-ţi dea un rezervor prea plin,
Ce-mparte împăcare.
Valuri
Încotro, suflete, te îndrepţi,
Când nu mai ai lacrimi
Să-ţi plângi nedumerirea ?
De ce mergi înainte, când
Înapoi privirea n-a prins izvor ?
Cum poţi curge, suflete,
Fără a avea un stâlp
De care să-ţi curmi nefericirea ?
Dacă toate produsele firii sunt expirate,
Stai o clipă, priveşte dincolo de gratii,
Iar de vei auzi cum zidul din faţa ta
Stă drept, fără a se prăbuşi din proprie iniţiativă,
Să ştii că un singur suflu salvare-ţi poate da – IUBIREA.