Păpuşa, psiho-stimul juvenil şi „ femeia de servicii”...
Infertilitatea a fost dintotdeauna fireasca temere, frustrare din illo tempore, că femeia nu va avea fiii, nu va naştre, inhibată sau din alte motive. În civilizaţiile rurale, tradiţionale, apoi şi în oraşele României, prin anii de după 1946-7, ai strămutărilor dramatice, masive, de forţă de muncă pentru industrializare, precum şi a unei cronice absenţe de bărbaţi fertili ( urmare războiului şi apoi a lagărelor), natalitatea era grav diminuată. Unde mai pui că această ţară avea ( şi are şi azi!), o populaţie majoritar feminină, de unde, poate cinic aluziv numită de Ioan Paul al doilea „ grădina Maicii Domnului”...(??!).
În familiile specific săteşti, şi apoi prin navetism şi strămutări la oraşe, sintagma comunistă „ femeie de serviciu”, copiii, mai ales fetiţele, aveau păpuşi de jucărie, confecţionate din ciorapi şi umplute cu rumeguş sau talaj, semnificînd evident doritul prunc, fiul...Un soi de relicvă păgână a vechii icoane cu prunc, rostuită cultic a stimula procreaţia, naşterea, perpetuarea. Fetiţa şi băiatul – fraţi, se jucau de-a casa, de-a familia, imitîndu-şi părinţii şi bunicii. Îşi improvizau colibe din vegetale, unde aveau astfel de păpuşi, leagăn, etc.- şi astfel , aidoma jocului animalelor domestice, câinilor şi pisicilo, mai ales, de-a vânătoarea, se pregăteau „ magic”, pentru existenţă, înmulţire. Regimul sado-massochist al Ceauşeştilor, a fost dintre cele mai criminale, dincolo de intenţia propagandistică, prin decretul ce a cauzat milioane de copii distrofici, cauza fiind sărăcia, alcoolismul ( etilic !) subnutriţia, foamea, frica şi frigul, interzicerea avorturilor motivate profilactic. A fost nu „ sporirea natalităţii” în scop naţional, ci un GENOCID.
Am observat, psihanalitic, incomod, o atare problemă comportamentală a frustrării şi temerii de biblică (!) estincţie, la bizarele păpuşi schiloade, în ii ţărăneşti, ale foartei importantei noastre poete Gabriela Melinescu, ( stabilită în Suedia),- una dintre cele patru soţii ale lui Nichita Stănescu. A se citi „ Boala de origine divină” a Gabrielei, o cappo-d-operă. Psihanalitic, se pot dezvolta observaţii în context la un mare număr de poete românce ( dar nu numai), care au fost sterpe, din varii motive: textele lor sunt impregnate de stigma acestei traume, cum ar zice Hetco, „ a uterului supărat”.( sterilitatea, anorgasmia etc.). Actul „ facerii „ poemelor, este la acestea definit drept „ naştere” pseudo- organică. Uneori, paranoia atinge proporţia schizofreniei şi este ultra- tragică.Ce am „ importat „ , recent, din occident, în sensul păpuşeriei psiho-stimulative de sorginte semi- tribală? De la păpuşa de cârpe, la păuşa de porcelan ! De la „ nani- nani- puiu- mamii”, la păuşa Barbie ! Iar femeia-soţie- mamă, a decăzut şi ea în barbaria sintagmei staliniste a „ femeii de serviciu”, sau a „ secretarei de sub birou”, ori „ tovarăşa de viaţă”, „ mamă eroină” „ ş.c.l. Nomazii ( ţiganii sau rrromii, cum vreţi, şi asemenea lor unele culte şi secte tot de import, au continuat practica înmulţirii „ de siguranţă”, în familii cu 10-15 copii ( !)...Porunca ( de la ung. Poronciul, ordin adică) „ creşteţi, înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul, în culturile vestice şi estice, a fost astfel urmată... Departe de practicile de ritual oriental îndepărtat, Kamasutrele, cele din India, China, etc, sau bizarea civilizaţie din Cambodgea: religiile lor erau ştiinţe- manuale- şcoli de sexualitate sans frontiere ( morale, sic) – toate cu efecte MULT mai mari în prolificitatea speciei, raselor lor.