Dan BODEA: Selecție de poezie din mai multe volume editate

Vitralii (I)

Deseori gândesc, meditez,

La poieniţe de înţelepciune,

La rane de cuvânt.

Şi mă uimeşte atâta simplitate:

Adevăr vă spun,

Cerul şi pământul vor trece,

Dar nicio iotă, nicio virgulă din lege,

Nu va trece,

Fără să se împlinească…

Nu te teme turmă mică,

Fiindcă i-a plăcut tatălui meu,

Să-ţi dea împărăţia…

Nici eu nu te osândesc,

Mergi în pace, căci iertata ai fost.

Milă vreau şi nu jertfă.

Şi atâta primăvară în fiecare rostire,

Şi este atâta parfum de crin,

În fiecare şirag de cuvânt.

Şi cuvântul este liniştitor,

Şi cuvântul este întremător,

Încât prin primăvara lui,

Sub privire de Maică Fecioară,

Sub duioasă privire,

Mă alerg spre Crucea-izvor.

Deseori gândesc la simplitate,

Şi o văd împărăţind,

Şi o văd îmbrăţişându-mă,

Şi văd de unde se trage lumea,

Adică din Crucea-iubire, eternă glăsuire.

                                   Vitralii (II)

În toate împrejurările,

Uneori umbrite de neputinţă

Sau secate din lipsă de soare,

În toate împrejurările gândesc

Spre umilinţa cea mare.

Şi prin solemnă glăsuire de psalmi,

Zic vouă, umiliţi-vă,

Dăruiţi-vă,

Topiţi-vă de dor,

Şi învăţaţi că umbrele îşi desfac puterile,

În răsăritul cel de sus.

În toate, încredinţaţi-vă,

În mâinile Tatălui ceresc,

Adică Dreptei Puteri care a făcut lumea,

Doar aşa veţi dobândi tinereţea cerbului,

Ce se hrăneşte cu focul altarului.

Inima voastră să fie plină de Cuvânt,

Inima voastră să fie plină de Treime,

Şi-n lacrimi de Marie, umilindu-vă,

Să-i citiţi dragostea maternă,

În foc de slujire,

În necurmată ostenire.

Inima voastră să fie pline de trăire,

Şi atunci flori de suflet vor răsări pe câmpie.

Cât de simple sunt cuvintele, lacrimile,

Deschiderile, nemărginirile, zborurile…

                        Vitralii (III)

Rugăciunea mea, strigarea mea,

Covor de lacrimi.

Doamne, nu-ţi ascunde faţa de la mine,

Ca să nu mă scufund în abisul fără fund,

Ca să nu cad în prăpastia-urgisire,

Ca să nu fiu ispitit de vicleanul

Care cale-mi aţine,

Ca să nu fiu speriat de-a lumii capcane,

De-a veacului viclenie.

Dacă prin simplitate dragostea e mare,

Iar speranţa, năzuinţa

Îşi afla prin dor exprimare,

Să nu te miri că Tatăl ceresc,

A alergat după cei simpli,

S-a dăruit celor umili,

S-a purtat după cei gârboviţi,

Şi-a dăruit vedere celor oropsiţi.

Să nu te miri că Tatăl ceresc a dorit şi doreşte,

Că cei sărăci cu duhul să-l admire,

Că cei săraci cu spiritul să lăcrimeze de dor,

La altarul Bisericii Petrine.

Să nu te miri că Tatăl ceresc se adăposteşte

În cei cu suflet imaculat,

În cei flămânzi după inima lui Cristos jertfitoare,

În cei care întind mâna,

Ca să nu cadă în rătăcire,

Doar maicii fecioare de Dumnezeu născătoare.

Să nu te miri că Tatăl ceresc

Este îndrăgostit de cei săraci cu duhul,

De cei care posedă cuvinte puţine,

Puţine cuvinte-chemare,

Puţine cuvinte-strigare,

Doar adorare,

Doar inima plină de soarele întrupării,

Doar gândurile adunate în ieslea plină de paie.

Sărăcie,

Umilinţă,

Simplitate,

Fecioara născând pe Dumnezeu,

Cuvânt întrupat,

Venire de adevărat şi unic împărat,

Magi închinându-se,

Stele şi luceferi jucându-se,

Ceruri deschizându-se…

Acesta este Fiul Meu iubit,

Întru carele bine am voit,

Doar lui să vă închinaţi şi slavă să-i daţi.

            „Vitralii”, Ed. Galaxia Gutenberg, 2011

 

 

                            Assunta (1)

 

Cine este aceasta care se înalţă din pustie,

Din pustia pustielor…

Cine se ridica la ceruri ca un stâlp de foc,

Din lumea nisipurilor arzande

Cine se inalta in zari-nezarire,

Asemenea stalpului de fum,

Care ar arde smirna si tamaie…

Este focul dragostei,

Este para iubirii care aduce floarea de cires,

In primavara rodirii, in primavara bucuriei…

Este lacrima-ruga-tacere

Atunci cand Pruncul-rege s-arata in iesle.

Este Inima ranita de iubire,

Atunci cand Fiul-Rege-Preot,

Unica lumina

Deschide spre pamant Cuvant-liturghie …

Tata ceresc iarta-I pe cei trasniti de ura si salbaticie

Si prin lacrimi de Maica preacurata

Ii aduna in via dragostei,

In abia inceput de Crucea-treime…

 

 

         Descinde, Sancte Spiritus

 

Ac nostra corda altaria

Ornatibi virtutibus

Tibique templa dedica

Per te sciamus da Patrem

Noscamus atque Filium,

Te utriusque Spiritum

Credamus omni tempore.

Amen.

Vino Spirite Sfinte,

Precum mai inainte,

Precum intotdeauna razele ti-ai lasat peste noi.

Imbratiseaza-ne cu luminile tale

Si in lumina ne tine,

Caci pe fiecare din noi vrem, visam, dorim

Sa ne prefaci in altare,

De altarul Crucii legati

Si slujitori in Biserica-mireasa sa fim,

Caci departe de tine suntem ruine,

Suntem neputinta in uitare, in parasire…

Iubirea sa ne fie stapana

Si atarnatoarele-i plete

Sa ne lege de ceruri pentru vecie,

Sa ne lege de vesnicie doar prin suspin si ruga

De maica fecioara,

Nascatoare de Dumnezeu, Marie…

Vino Spirite Sfinte, vino

Si adu rod in via darului

Si aduna oite aflate-n risipire…

Vino, Spirite Sfinte, cu puterea ta,

Adu instrainatii la altar de cununie,

Caci trambitasii se aud pe dealuri

Si bucuria nuntii sufletele ne tine-n trezie!

        

                   Assunta (2)

 

Cine este aceasta care infugareste noaptea,

Intunericul ce abia s-a lasat peste lume,

Cine este aceasta

Care inspaimanita prin smerenie,  iarna

Si aduce glasul mieilor pe vai si pe dealuri,

Cine este aceasta

Care, dupa terminarea cursului ei pamantesc,

A fost chemata dincolo de luceferi si stele…

Este steaua lui Iacob,

Este fecioara care a nascut Fiu,

Este usa prin care numai Dumnezeu a patruns,

Este imparateasa care a statut de-a dreapta Regelui,

In haina aurita imbracat,

In vesminte imparatesti invesmantata,

Iar in urma ei glasuri de trambite

Si fecioare care aduc gloriei Regelui si Reginei…

Desi in inaltimi,

Desi dincolo de bolta cerului

O voce melodioasa ne alunga spaimele,

Ne intinereste inimile:

Mareste suflete al meu pe Domnul

Si s-a bucurat spiritul meu in Dumnezeu, Mantuitorul meu…

Ca iata acum ma vor ferici toate neamurile,

Ca iata acum toate popoarele imi vor aduce slava…

 

 

                  Altar de har

 

Sa ma ierti,

Sa ma ingadui

Pentru brunetea ce-ai aflat-o in mine…

E de-ajuns o privire,

E de-ajuns o imbratisare a ochilor

Ca sufletul sa-mi fie incercuit,

Cucerit de-a iubirii vapaie…

Si ma alinta,

Si-n dulci vorbe ma cucereste

Si-n dulci cuvinte ma-ntinereste,

Pana ma voi topi in Crucea-iubire,

Caci la altar de har,

Vreau sa fiu para de chemare

Pentru cei inca striviti de negasire…

Sa ma mangai cu mangaierea mamei

Robita de frumusetea pruncului

Venit sa rascumpere lume si timp…

O, iubire, cu mestesugite

M-ai ridicat din colb , din nimic !

„Assunta”, Galaxia Gutenberg, Tg. Lapus, 2009

 

 

                        Dinaintea Crucii-Treime

 

Cu ochii înlăcrămaţi,

Îndrăznesc a urmări Cuvântul,

Cuvântul întrupat-mort-înviat.

La început era cuvântul

Şi cuvântul era la Dumnezeu,

Pentru noi,

Pentru ca noi ieşind din viesparul întunericului,

Părăsind întunericul cel spăimos

Să cădem în Cristos,

Şi prin el dinaintea Tatălui sfânt,

Căci Spiritul Sfânt ne mângâie,

Căci măicuţa sfântă în rugăciune,

Arată ochilor noştri înceţoşaţi,

Minune, după sfânta minune.

Dinaintea Crucii-treime,

Îndrăznesc plângere să ridic,

Plângere pentru atâtea greşale,

Şi căinţa, pe drumul căutării,

Pe calea dezrobirii este Crucea-treime,

Şi prin jertfa cerului mângâi a cuvântului adâncime.

Crucea-treime, comoară fără preţ,

Deci vinde tot ce-ai adunat

Şi intră in bucuria Tatălui ceresc,

Urmând Fiului,

Şi acceptând primăvara Spiritului Sfânt.

Vino, Spirite Sfinte, vino,

Căci s-apropie zorii,

Şi aud vestitorii,

Şi pe culmi s-arată chemătorii...

Căci astăzi ni s-a născut,

Împăratul de demult,

Domnul Cel fără-nceput.

Naşterea lui s-o vestim

Şi pe Tatăl să-l slujim.

                                   Imn

O, Romă a cuvântului-rege,

O, Roma, o cetate sfântă şi neprihănită,

O, Roma, casă a cerului,

O, Roma, veşnicie eşti prin Crucea-treime,

Şi lacrimă şi durere eşti când o mlădiţă, dragă ţie,

Din trupul tău vrea a se desprinde.

O, Roma a iertării icoană,

O, Roma, Biserica Catolică şi apostolică,

Nobleţei cereşti eşti aură.

Sionul, privire şi lacrimă şi dor şi tărie,

Sionul cu tot ce a adunat se cufundă-n tine.

Ierusalimul spre tine galopează,

Cetatea sfanta a Ierusalimului,

În frumuseţea ta află tinereţe.

Cetate a Romei, eşti superbie,

Eşti corabia dată lui Petru

Să ducă neamurile, prin Cruce,

În veşnicie, în zi neasfinţire.

O, Roma, a miresei frumuseţe, nicicând atinsă de nor,

Eşti dorul timpului ce prin primăvară îşi cată izvor.

O, Roma sfântă, parcă ieşită din albul crinilor,

Lacrimile măicuţei sfinte te dovedesc,

Ca eşti fecioriei mireasmă

Şi arfum îngeresc de rugă.

Corabie, dată lui Petru, prin tine aflăm ţărmul tăriei,

Prin tine găsim imaşurile veşniciei.

Doamne, Dumnezeul meu,

Mare eşti tu şi îndurător,

Prin Cristos-Rege,

Şi Spiritul Sfânt ne adună la Altar-mărire.

Fericiţi cei care din hotarul tău-nemargine,

Niciodată n-au aflat ieşire...

Benignitas

Unde să mă duc Doamne ?

Tu ai cuvintele vieţii veşnice,

Tu eşti îndelungata răbdare,

Tu eşti jertfa preacurată,

Tu eşti tăria care mă adăposteşte,

Tu eşti sufletul care mă însufleţeşte,

Tu eşti limpezimea în vorba care mă întinereşte,

Tu eşti miezul fiinţial

Care mă poartă pe-a veacului şiruire,

Tu eşti răscumpărătorul lumii

Care mă scapă de ispitire şi prigonire,

Tu eşti Mântuitorul şi Binefăcătorul,

Tu eşti Bineţea,

Tu eşti Iertarea,

Tu eşti Îndurarea,

Tu eşti Chemarea care nu oboseşte,

Tu eşti Însoţirea care nu rătăceşte,

Tu eşti Povăţuirea,

Tu eşti Deschisul cerurilor,

Tu eşti Totul,

Tu eşti Eternul care veşniceşte,

Tu eşti Iubirea care mereu se dăruieşte.

Veritas

                                     Veritas odium parit

                                               (Sf. Augustin)

Adevărul de multe ori supăra,

Adevărul de multe ori naşte resentimente,

Adevărul de multe ori aduce încleştare,

Adevărul rostit pe culme de deal

Poate să aducă supărare…

Feriţi-vă de cei care nu lăcrimează

Când Adevărul răsare în iesle,

Feriţi-vă de cei care prin înşelăciuni

Vă distanţează de Adevăr,

Feriţi-vă de cei cu şireată purtare,

Feriţi-vă de cei care aruncă otravă pe Cale,

Adunaţi-vă la chemarea Mielului Sfânt,

Căci El este Adevărul-tărie,

El este Mirele din Biserica Romei,

Aici este Altarul de întâlnire,

Şi de aici purced imnele de mărire, vestire:

Voi, cei ai Tatălui meu veniţi

Şi în ranele Bisericii Catolice şi Apostolice vă regăsiţi,

Şi în ranele Mielului jertfă întineriţi!

„La Crucea Treime Sfanta. Sacra Trinitas”, Ed. Galaxia Gutenberg, 2010

 

 

 

Mediatrix

Bucură-te Maică a rugăciunii necurmate,

Bucură-te maică a lacrimii-râu,

Bucură-te Maică Regină a stăruinţei,

A insistenţei în scăparea noastră,

În depărtarea noastră de ispitire,

De vicleană îndiavolire.

Bucură-te Maică Regină a răsăritului etern,

Tu eşti neegalată iubire,

Tu eşti inimă, clocot de iubire,

Tu eşti cu inima străpunsă de suliţă,

Tu eşti mereu rugătoare,

Tu eşti bucuria în trezia noastră,

Şi necontenit îndrumătoare,

Ca să nu ne poticnim pe cale,

Ca sa nu alunecăm din cărare.

Tu eşti izvorul harului,

Tu eşti apa limpede a botezului,

Tu lucrezi lâna albă,

Şi-n daruri scumpe ne îngădui a fi,

Când la iesle,

Când pe Golgota,

Când în măreţia întâmpinării de mire-mărire.

Tu eşti mulţumire în plâns

Şi lacrimile tale ne aduc curăţire şi înălbire,

Ne fac demni de-a fi încăpuţi,

Prin botez,

În ziua fără asfinţire.

Maică apărătoare de furii neoprite,

Tu eşti scut în străbaterea noptii,

Tu eşti aurora zilei ce vine,

Tu eşti aşteptare în zori-neasfinţire.

Tu eşti frumuseţea care vesteşte

Venirea regelui mântuitor

Şi de Crucea-treime dătător.

Prin tine Maică a durerii neajunse,

Pământul şi veacul acesta există,

Dimpreună lucrare,

Dimpreună închinare,

Dimpreună ascultare.

Şi floarea de crin pe toate le dezvăluie,

Şi spicul de grâu în bucuria pâinii,

Mereu glăsuieşte prin jertfă preacurată.

Şi apa izvorului,

În susur,

În ocean de rugă,

Gingaş ne împinge spre rane,

Spre adăpători,

Unde-s frumuseţi,

Unde-s înţelepţi,

Unde-s ochi, albire şi milostivire.

Maică a durerii şi a mângâierii,

Tu dai forţă destăinuirii,

Tu conferi frumuseţea nepătată a fecioarelor,

Tu eşti mamelor mulţumire şi întărire,

Tu eşti cântul biruinţei dincolo de fire.

La picioarele tale maica preacurata,

Neamurile se înşiruie pentru a accede,

La Crucea-îndurare,

La Crucea-milostivire,

La Crucea-poartă.

                                   O, Jesu vivens in Maria

O, Jesu vivens in Maria

Veni et vive in famulo tuo,

In Spiritu Sanctitatis tuae,

In plenitudine virtutis tuae,

In perfectione viarum tuarum,

In communiune misteryorum tuorum.

Dominare omni adversae potestati

In spiritu tuo ad gloria Patris.

Amen.

Credinţă nepregetată,

Credinţă neîntinată,

Credinţă neoprită,

Credinţă neatinsă de mânia norilor,

Credinţă neclintită,

Credinţă neintrată în amurg,

Credinţă neatinsă de înserare,

Credinţa maicii fecioare de Dumnezeu născătoare,

Este chemare a cerului,

Este acceptare a slujirii cuvântului,

Este ascultare,

Fie mie după cuvântul tău.

L-a primit pe Cristos în pântecele ei,

Şi l-a ocrotit de otrava veacurilor,

Şi l-a ferit de veninul spurcaţilor,

Şi l-a depărtat de invidia trepăduşilor.

Şi la ceasul ştiut prunc sfânt s-a arătat,

Prunc al cerului şi domn al pământului,

Care a scos lumea din întinare şi păcat,

Şi a aşezat-o în primăvara harului,

În glăsuirea cerului

Şi cântarea altarului.

                                   Fântâna Cuvântului

Şi tot poporul a început

Să bea din fântâna Cuvântului,

Şi tot neamul cel demn a început

Să soarbă Apa Vieţii,

Şi întărit în Logos

A făcut faţă furtunilor ispititoare,

Şi iernii neîndurătoare,

Şi deşertăciunilor

Şi ispitelor.

Şi după ce au mâncat Cuvântul

L-au dat şi altora ca să se bucure,

Ca să se întărească,

Ca să propovăduiască.

Căci harul şi darul

Vin de sus,

Vin din înălţimi,

Căci Dumnezeu care a făcut cerul şi pământul,

Întru iubire le-a făcut

Întru frumuseţe,

Întru bună rostire,

Întru dar,

Întru solemnitatea de la Altar.

                        Cânt

 

Jugul meu este dulce

Şi povara mea este uşoară, uşoară.

Urmaţi chemării cuvântului,

Urmaţi doinirii acestuia pe piscuri-vedere.

Acolo în înălţimi vulturul tronează,

Vulturul îmbrăţişează zările şi apropie depărtările.

Jugul meu este iubire,

Este râu de lacrimi care albeşte faţa sufletului…

Ziua neasfinţită invită în poieni de dor,

Cheamă în locuri de taină unde nu-i temere,

Unde nu-i spaimă,

Ci jocul mieilor în poiana sub meri înfloriţi,

Iar pruncuţii pe uliţe arată nesfârşirea timpului

Şi blândeţea regelui Cristos…

                        Mirabilia Dei

Si orat psalmus, orate,

Et si gemit, gemine,

Et si gratulatur, gaudete,

Et si sperat, sperate,

Et si timet, timete,

(Sfântul Augustin)

Dacă cuvântul în psalmi geme,

Lăcrimează de dor,

Gemeţi şi lăcrimaţi

Până la ieslea cuvântului vă apropiaţi.

Sărutaţi ranele mielului-jertfă,

Pe-a Golgotei nesfârşire,

Şi-nmuguriţi în primăvara liturghiei,

Unica trezie,

Unica mântuire.

Dacă psalmii cântă de dor,

Înveşmântaţi-vă în bucuria lui David,

Lui David-rege care aleargă spre unicul rege,

Care se înaripă spre a prinde liturghia unicului preot,

În biserica mireasă, Catolică şi Apostolică,

Căci acolo ramul Israelului lăcrimează, se destăinuie,

Şi-n ascunzişul înţelepciunii se dăruie.

Unde este cânt de durere,

Gustaţi cu înaprinse buze şi cu inima rănită de drag,

Gustaţi frumuseţea care s-arată pe prag.

Temere nu este acolo unde cuvântul stăpâneşte,

Căci acolo-i iubire şi cânt de biruinţă,

Fiindcă deşertul a fost răpus,

Şi peste apele Iordanului,

S-a trecut în pământul raiului.

Uitaţi-vă la Iacob,

Uitaţi-vă la Abraham,

Uitaţi-vă la Moise şi la David,

Uitaţi-vă la Isaia, Eremia,

Uitaţi-vă la Ilie cum ne cheamă pe munte de Horeb,

Pe creste-mărire,

Căci mirele se destăinuie,

Căci mielul se dăruie,

Căci bucuria este triumful asupra întunericului,

A întunericului care a fost,

A robiei care a fost zdrobită…

Osana, întru cel de sus,

Plecaţi-vă timpuri dinaintea împăratului lui Israel,

Plecaţi-vă dinaintea mirelui care aduce miresei cinstire.

O, biserică mireasă, câte taine se ascund în inima-iubire.

„Mediatrix”, Ed. Galaxia Gutenberg, Tg. Lapus, 2012