Laus Deo !
Am scris câteva jurnale lirice până acum,din care numai două au văzut lumina tiparului la editura Singur din Târgovişte.”Ca-n ultima clipă” şi „Ouroboros”.
Nu ştiu dacă vor mai urma şi altele,dar ştiu că pe acesta deja l-am început.Nu ştiu nici dacă în paginile acestuia voi realiza ceva nou,demn de interes,dar,cum nebunia omului nu e cuantificabilă,mergem mai departe, cu determinare şi obstinaţie.
Ultima zi a lunii iunie ne binecuvântează cu o ploaie mocănească,necesară şi răcoritoare.Nu mai e de stat în foişorul-şopron din fundul curţii,afară fiind înnorat şi mohorât.
Aveam intenţia să plec în Curcania,dar,pentru că mâine vine de la Constanţa fratele meu Geo şi trebuie să-l însoţesc la spital,voi amâna pentru altă zi.
Tot mâine îmi voi revedea nepotul,pe Andu,care se întoarce din sejurul de o săptămână din Grecia.
Am trimis jurnalul „Orice…oricând…oricum” d-nei Maria Diana Popescu,la revista Artemis,care mi-a promis că-i va face o cronică.Deduc că-l va publica,altfel cum să-şi scrie cronica ?
Cum Luminăţia mea pulsează în pace şi linişte,fiul şi noră-mea fiind încă plecaţi la Alexandria,voi încerca să-mi provoc bibilica,poate va scoate un ou de aur.
-xxx- 30 iunie 2013
După ploile torenţiale care au durat vreo două zile şi au făcut prăpăd prin unele locuri,soarele s-a milostivit să apară din nou.Acum e bine.Se poate sta în foişor.
Sunt necăjit că “bibilica” mă sabotează şi nu vrea nici să cânte, nici să ouă.Iar cu tăiatul frunzei la câini nu mă împac şi pace.
Geo n-a mai venit.Şi-a amânat vizita la spital,aşa că am rămas acasă.Acum aştept să revină din Elada nepotul meu Andu,poreclit în familie şi Euclid,pentru bunele sale rezultate la matematică.
Aştept să-mi vină şi „O altfel de istorie a literaturii române” de la Doru Dăncuş,a cărei difuzare a anunţat-o pe internet.
Peste două săptămâni Andu va pleca într-o tabără şcolară.Atunci îmi voi permite să plec şi eu în Curcania. Vărul meu Mitică Buleandră mă aşteaptă de mult.
-xxx-
După repetate şi insistente demersuri persuasive,bibilica a catadicsit să mă onoreze cu poezia ce urmează.
ÎN ACEST INCREDIBIL MIRACOL
În acest incredibil miracol
Catastrofic şi dumnezeiesc
Unde micro- şi macro-sistemele
Se confruntă şi convieţuiesc
Unde stelele şi galaxiile
Dintr-un haos fantastic provin
Şi-şi expun simultan armoniile
Într-un iureş celest şi divin
În acest necuprins al misterelor
Şi enigmelor fără sfârşit
Unde vezi în dinamica erelor
Doar spectacolu-abia săvârşit
Ce amprentă să laşi tu, şi când,
Ce ecou,fie şi de fanfară,
Dacă orice sclipire (zvâcnire) de gând
Se dezlănţuie doar să dispară ?
-xxx- 1 iulie 2013
Azi am primit,în sfârşit,cele o sută de exemplare ale cărţii Homo ero(ere)ticus de la tipografia PIM din Iaşi.
Când am desfăcut un pachet şi am văzut cărţile,am răms mut.Un kich mai mare că acesta nici că se putea.Pe fondul negru al primei coperte se lăfăie aproape cât coperta una din fotografiile mele.Am fost dezamăgit,dar,până la urmă mi-a trecut.Nu se mai poate face nimic.Nu mai spun cât s-a înfuriat fiul meu când a văzut cartea.A trebuit să-l liniştesc,spunându-i că nu el e în joc ci eu.
Acum va trebui să scap de ele,să le difuzez pe cât posibil,ca să mă liniştesc şi eu.
-xxx- 2 iulie 2013
Ce zile ruşinoase de cacao mi-e dat să trăiesc ! Într-o ţară minunată,dar de mafioţi prădată.Dar eu vreau să mă refer strict la situaţia mea personală.De zile întregi constat că nu mai sunt bun de nimic.Orice încercare de a scrie ceva, sfârşeşte rapid într-un blocaj din care nu mai pot ieşi.
Să fie de vină vremea atât de schimbătoare ? Mira-m-aş ! Mai curând metabolismul meu se află în suferinţă,fapt ce mă face s-o lălăi de colo până colo,fără a realiza nimic.E trist şi deprimant.Ceea ce mă determină să transcriu aici nişte versuri comise ceva mai de mult,pe care n-aveam de gând să le păstrez.
E L E G I A C Ă
Acolo sau aici,oriunde-i este
Acoperişul pentru găzduire,
Pentru un expirat nu poate-a fire
Decât aceeaşi tragică poveste
Tot neajutorat e şi rămâne
În infinita lui singurătate
Şi tot la fel de impotent se zbate
Sub iminenţa morţii lui stăpâne
Oricâte strategii alambicate
Şi tactici,vrând să i se împotrive,
Nu-s altceva decât paleative
Pentru fiorul rece ce-l străbate
Oriunde-ar fi,pe munte sau pe apă,
În case de chirpici sau în palate,
Ascet sau cu fetiţe desfrânate
De sub povara crucii lui nu scapă.
-xxx- 3 iulie 2013
Iar am ajuns într-un impas total.Calculatorul nu mai e pe val.Ori trebuie schimbat,ori reparat.Rămâne de văzut şi operat.
-xxx- 5 iulie 2013
Sâmbătă am întins-o cu trenul în Curcania.La 10,30 eram la destinaţie.
Am petrecut trei zile acolo,reuşind să-mi difuzez romanul „Homo ero(ere)ticus” şi să plătesc împozitul la Primărie.
O parte din exemplare le-am lăsat la Petrică Martin,unde am băut şi-o sticlă de bere împreună.
Luni,cu trenul de 17,08 am luat calea capitalei.Am ajuns acasă la orele 19,30.N-avea rost să mai rămân în Curcania,am ţinut s-o scutesc pe Lenuţa Buleandră de o grijă în plus,aceea de a ne servi mesele şi a spăla vesela,câtă vreme vedeam că e suferindă după operaţia la sân.
Aşa că mi-am reluat existenţa de huhurez,cu tabieturile respective,nevoind să-l las singur pe Andu,care se află în vacanţă.
Cum nici cu stomacul nu m-am descurcat în deplasare,sper ca şi acesta să-şi revină la normal.
Acum aştept istoria lui Dăncuş care mi-a scris în mesaj că mi-a expediat-o.Sunt şi eu curios să văd cum arată.Oricum s-ar prezenta,am şi eu consolarea că figurez într-o istorie literară. -xxx-
Mi-a sosit prin poştă şi Istoria lui Dăncuş,am răsfoit-o şi m-am lămurit.Orice s-ar zice,figurez şi eu, printre alţii, într-o Istorie.
Cum căldura m-a moleşit,după ora 12 am căzut pradă somnului până spre 13,3o.M-am minunat şi eu când am văzut cât de activ pot să fiu.
Am mai citit nişte pagini din „Simbolul pierdut” de Dan Brown,după care,panicat până la exasperare că nu am mai creat nimic,am comis ruga care urmează.
R U G Ă
Dă-mi,Doamne,capacitatea de a străbate
Spaţii neumblate,lumi necălcate
Şi a declanşa turbioane în eterrnitate
Astfel încât cutezătorii să vadă
Să cunoască şi să îmbrăţişeze
Lumi insolite,ca-ntr-o Şeherezadă,
Unificând şi armonizând antiteze.
Dă-mi,Doamne,harul de-a fi
Insaţiabilul electrizant
Ce cucereşte,zi după zi,
Unificându-le şi convertindu-le
În cel mai pur,strălucitor diamant.
-xxx- 9 iulie 2013
Să nu regret mai târziu pentru multele-mi păcate,fac eforturi să nu scriu,să nu-mi fac publicitate.
Ştiu eu bine câţi confraţi bulucitu-s-au să scrie pe hectare de hârtie ca să fie premiaţi.Câţi au scris, fără măsură,munţi de texte fără har,şi în bară o dădură, în acelaşi stil barbar.
E-o prostie,nu se cade tot ce-ţi vine ţie-n gând să aşterni pe baricade,pretutindeni şi oricând.E un act de indecenţă şi-aroganţă să te crezi mai presus ca o prezenţă oarecare.Tu nu vezi,câţi iluştri dispărură precum pulberea-n neant ? Totul are o măsură,cât ar fi de fascinant.
D-aia zic,şi am dreptate,scrie, frate, mai puţin,dar cu maxim de carate şi lucire de rubin ! Că Istoria se scrie cu capricii,tot ciudat,şi nu eşti tu o Mesie,ca să fii sanctificat.
-xxx- 11 iulie 2013
Astăzi e ziua fructelor şi legumelor.Am zis !
Cum corcoduşele adunate din pomul din faţa casei le-am făcut compot într-o ditamai cratiţa,încă de ieri,şi trebuie consumate,la prima oră am băut un pahar cu câţiva biscuiţi.Cum piersicul are vreo opt-nouă fructe,deja colorate de soare,am luat una şi am mâncat-o tacticos şi cu folos.A fost super.Cum în frigider se mai află de aseară o ditamai felia de pepene,am ciopârţit-o şi pe aceasta,şi,într-un bol,mi-am luat câteva bucăţi,pe care le-am îngurgitat cu delicii.Şi cum câţiva cotolani de porumb fiert îmi ocupau ceva spaţiu din frigider,care trebuia umplut cu un alt pepene,am luat unul,i-am dat cu sare,şi l-am devorat,de nu s-avăzut.Asta,înainte de a mânca pepenele.
Acum nu mai mi-e nici foame,nici sete.Duc o existenţă de bârlog,având în vedere că e căldură mare.Am ajuns cu lectura din „Simbolul pierdut” de Dan Brown la pag.400.Mai am de citit 200.Dar nu mă avânt,citesc cu pauze,că,şi-aşa,ochii mei nu mai rezistă şi nu mă mai servesc ca altădată.
Ca să nu rămân cu impresia că n-am creat nimic,am compus poezia următoare.
DOAR ÎNTR-UN OP…
Doar într-un op ca „Simbolul pierdut”
Găseşti atâtea lucruri neaflate(minunate)
Încât rămâi perplex că n-ai ştiut
Şi asaltat de curiozitate
Doar într-un op,dar câte nu a scris
Dan Brown sau oricare alt confrate
Îndrăgostit de lume şi de vis
Şi dornic alte lumi de a străbate
De-aceea îi deplâng pe-acei convivi
Ce nu găsesc o noimă în lectură
Şi, dezorientaţi şi permisivi,
În derizoriu viaţa şi-o îndură
O carte bine scrisă,cu talent
Din inerţia zilnică te scoate
Te vântură subtil prin transcendent
Şi-oferă o deplină libertate.
-xxx- 12 iulie 2013
Am isprăvit lectura romanului „Simbolul pierdut” de Dan Brown.
Trebuie să mărturisesc că e o screiere extraordinară,nu doar pentru faptul că e captivantă ci pentru că are o încărcătură spirituală aparte şi te îndreaptă,pas cu pas,spre o înţelegere superioară a lumii şi omului,în postura de creatură divină cu posibilităţi nelimitate ale gândului creator dar şi transformator.
Cartea e impresionantă şi-şi merită cu prisosinţă destinul de bestseller planetar.Cu cât va fi citită de mai mulţi oameni,cu atât forţa ei de iradiere va creşte.
Azi vine şi Geo la Bucureşti,la spital.Trebuie să mă duc şi eu,să nu fie singur şi să-i predau o parte din exemplarele ultimelor mele cărţi „Ouroboros” şi „Homo ero(ere)ticus”.
-xxx- 15 iulie 2013
Ieri mi-am irosit ziua într-un mod jalnic,dar perfect explicabil.Trei ore,de la 12 la 15,a trebuit să stau pe holul Institului N.Paulescu cu fratele meu Geo.A fost destul de obositor,dar n-am avut încotro.La 15,30 eram acasă.Până am servit masa de prânz,s-a făcut de orele16,dacă nu chiar mai mult.Apoi am stat lungit la pat,să-mi îndrept oasele,până spre orele 17.Dar,chiar aşa fiind,nu mai eram bun de nimic.Aşa că,până seara am lălăit-o pe afară şi în foişor.
Azi sunt plin de furie pentru că al meu calculator îmi face feste şi nu vrea să mă mai servească.Nu ştiu când îi va veni rândul să fie verificat de un specialist.Am promisiuni şi aştept cu stoicism să se petreacă şi minunea asta.
Ca să nu-mi pierd deprinderile,am creat o poezea,cu intenţia vădită de a o trimite
Muzei mele de departe.
CÂND DUSĂ EŞTI…
Când dusă eşti din sfera ta în cine
Mai ştie ce fantastic areal
Dar,mai cu seamă,cine ştie cine
Ţi-o pune, ori pe munte, ori pe val
Când ştiu că soarta ta de căprioară
E să ademeneşti un căprior
Ce nu se lasă până nu-nfioară
Şi-alină al tău suflet plin de dor
Când orizontul meu de aşteptare
Rămâne gratuit şi neschimbat
De mă topesc precum o lumânare
De-atâta încordare torturat
M-apucă o turbare infinită
C-aş fi în stare chiar cu Dumnezeu
Să mă înfrunt,căci totul mă irită
Văzând că cel ce pierde sunt doar eu.
-xxx- 16 iulie 2013
Spuneţi şi dv.,cum să mă împac cu gândul că voi muri ca autor a cincisprezece cărţi,şi acelea destul de subţirele,când am motive să cred că puteam avea o operă de cel puţin zece ori mai voluminoasă.
Să nu se creadă că pun un preţ prea mare pe cantitate în dauna calităţii,dar e firesc să pun astfel problema în cazul meu,ajuns la o vârstă respectabilă.Dar când existenţa mea,în ansamblu,a fost un fiasco,să nu spun dezastru,iar cele cincisprezece cărţulii le-am editat din amărâta de pensie, e normal să mă lamentez şi să am regrete.E mult prea mare discrepanţa dintre pretenţii şi posibilităţi.Fără urmă de infatuare pot mărturisi că,în alte circumstanţe,mă puteam înscrie cu uşurinţă printre scriitorii reprezentativi ai epocii mele.Or,în situaţia de faţă,când nu m-am afirmat decât în faţa rudelor şi prietenilor,căci despre o consacrare nici nu poate fi vorba,existenţa mea literară rămâne doar o simplă aspiraţie şi ficţiune.
Pe cât de mult mi-am dorit să mă realizez ca un autentic şi însemnat creator,pe atât de puţin m-a ajutat destinul.N-a fost să fie ! Dacă m-aş lua mai în serios decât se cade,ar trebui să-mi pun ştreangul de gât.Uite că n-am s-o fac ! Cu puţinul meu realizat cu eforturi numai de mine ştiute,chiar aşa neîmpăcat,mă voi înfăţişa la Marea judecată cu fruntea sus.N-am fost un dezertor şi un laş.Că de trădare şi oportunism,nici nu poate fi vorba.Însuşi faptul că mă analizez şi scrutez fără menajamente, poate fi grăitor.Cunoscând că şi o singură sămânţă, căzută pe un pământ corespunzător, poate da roade mai bogate decât un copac plin de fructe arătoase dar viermănoase. Trebuie să-mi găsesc şi eu o consolare,nu ?
-xxx- 17 iulie 2013
Afurisitul de calculator iar nu vrea să mă servească pe internet. Aşa că sunt nevoit să renunţ la mesaje.Nu ştiu până când.Depinde de Cătălin.
Am mai spus-o şi repet,dacă tot sunt eu poet,nu contează cât de mare,ia să-i tragem o cântare !
FANTASTIC MADRIGAL
Iar dacă te-aş iubi cu-adevărat
Ţinând ca fericirea să-ţi ofere
Plăceri la care nici n-ai aspirat
Te-aş duce din plăcere în plăcere
Până ai recunoaşte-ntr-un final
Că nimeni nu te-a mai iubit ca mine
Şi că orgasmul pur,fenomenal
E cheia ce în slăvi de vis ne ţine
Iar dacă tu, ca un halucinant
Pistil al unei flori ce se deschide
Cu ample irizări de diamant
Mi-ai absorbi pulsaţiile-avide,
Un univers ar fi cutremurat
De spasmele orgasmice supreme
Iar visul, devenind adevărat,
Împodobiţi am fi de diademe
Şi lumi de lumi pe-orbite gravitând
Ar sparge inerţiile placide
Transfigurând atâta dor şi gând
În universuri care ar ucide
Materia nedemnă de nimic
Provocatoare numai de-ntuneric
Iar noi,prea fericiţii,cum să zic,
Am da savoare-ntregului eteric.
-xxx-
Iar cum, de regulă, îmi petrec existenţa mai mult de unul singur,ce-aş putea face altceva,s-o fac mai frumoasă şi mai atractivă,decât să scriu poezii ?
MOD DE VIAŢĂ
Eu vara în grădină mi-o petrec
(Eu verile-n grădină îmi petrec)
Înconjurat de flori,de pomi şi vie
Şi nu mă lamentez c-aş fi metec
Sau un străin de orice sindrofie
Nici singur-cuc nu pot să mă declar
Atâta timp cât viaţa din natură
E plină de savoare şi de har
Şi sufletul mi-l farmecă şi fură
Acest contact nemijlocit cu ea
Mă întreţine şi energizează
De parcă noi resurse aş avea
Să mă avânt pe calea mea vitează
Căci altfel nici nu ştiu dac-aş putea
Să mai creez măcar o poezie
Har Domnului slăvit că viaţa mea
A programat-o chiar aşa să fie.
-xxx- 18 iulie 2013
Pe Internet abundă expresiile licenţioase, care au o mare răspândire.Chiar ieri mi-a parvenit una referitoare la gramatică.Mi-am îngăduit să-i dau replica,înlocuind un singur cuvânt.Iat-o !
Să fi învins,cui nu-i convine ?
Să fii învins,e o ruşine.
Parcă sună altfel decât cea de pe internet.
-xxx-
O dimineaţă numai cu catrene
Să nu se creadă că am capotat
Sau nu-mi mai curge sângele prin vene
Aşa că „Vivat,crescat,floreat” !
-x-
În tot ce văd Te regăsesc pe Tine
Divine creator atotprezent
Dar de ce,Doamne,singur,doar cu mine
Mă lupt ca să-Ţi ridic un monument ?
-x-
Ca să ajungi pe culmile visate
Câte eforturi,cât curaj să ai !
Dar,şi cu-acestea,tot n-ajungi în Rai
Când geniul din tine nu mai poate.
-x-
Un singur om a râs,satisfăcut
De farmecul înscrisurilor mele.
Vai,ce puţin,păcatele să-mi spele
Mi-am dat consimţământul şi-am tăcut.
-x-
Există vreo pedeapsă mai plăcută
Decât,în tihnă,singur,să creezi
Ca autorul „Caprei cu trei iezi” ?
Dacă există,îţi plătesc şi-o sută.
-x-
Oricâte stele ai avea în frunte
Şi dac-ai fi un monstru genial
De n-ai şi-un lobby,să ajungi pe val,
Te pierzi precum pâraiele pe munte.
-x-
Du-te oriunde-n lumea asta mare
Şi urlă că tu ai,şi vrei,şi poţi
N-o să ai loc de şmecheri şi de hoţi
Şi poţi s-ajungi să n–ai nici de mâncare.
-x-
Gogoşile ce vrea să mi le-ofere
Mă lasă rece,neînduplecat
El nici nu bănuieşte c-am mâncat
Atât de multe bunătăţi cu miere.
-xxx-
Iar dac-am mai scornit o poezie,ce rău în asta poate ca să fie ?
DE CE TE-AŞ CĂUTA
De ce te-aş căuta,spre mângâierea
Umilei mele umbre,pentru buci (pe butuci)
Când mă-nfioară doar iradierea
Emisiei pe care o produci
De ce-aş muri de dorul tău,iubito,
Etern însingurat şi ne-mpăcat,
Când toată strălucirea (chintesenţa) ţi-am găsit-o
În tot ce ai creat şi publicat
De ce mi-aş face sânge rău că nu te
Găsesc în patul meu când mă trezesc
Când,doar văzând privirile-ţi pierdute,
Trăiesc un sentiment dumnezeiesc
Aşa că,draga mea,fii liniştită
Oriunde te-ai afla,cu-oricine eşti,
Nu ne desparte nimeni o clipită
Tu mă înalţi în sferele cereşti.
-xxx- 19 iulie 2013
Fiul meu Cătălin mi-a făcut favoarea de a merge cu el la Piaţa Obor,refăcută şi modernizată.Aşa mai zic şi eu ! Dacă toţi onţanii politici s-ar gândi,în primul rând,la muritorii care-i aleg,cu totul alta ar fi bălaia.Mi-a plăcut,dom’le,cinste Onţanului !
Ca să nu mai zic că e aprovizionată cu de toate,doar bani să ai.Totuşi,cu toată sărăcia care ne bântuie,piaţa era plină de clienţi.Ceea ce înseamnă că românul lasă totul la o parte pentru satisfacerea burţii.Ştie el, ce ştie !
Mâine seară Andu se întoarce din tabără.Să vezi ce bucurie,ce îmbrăţişări şi pupături,ce relatări precipitate,căci,după cum deduc,prinţişorului i-a plăcut micul sejur.
Şi,tres important,mi-am pus baterie la ceasul care suferea de mai multă vreme.
-xxx- 20 iulie 2013
Doamne,cum Te gândeşti Tu la noi ! Cât de bună poate să fie ploicica asta ! Cum să n-o cânt ?
BINECUVÂNTARE
Ce binecuvântare e o ploaie
Când dârdora căldurii te răpune
Şi frunza sfârlogită se-ncovoaie
Ce incomensurabilă minune !
Şi fauna,şi flora,afectate
De vipie şi-atâta uscăciune
Revigorate,parcă le străbate
Un dinamism cum nu se poate spune
Natura-ntreagă freamătă şi cântă
În iureşul vital ce o cuprinde
Şi te-nfioară-atâta pace sfântă
Împresurând comorile-arominde
Cu sufletu-mi curat mă-ndrept spre Tine
Şi cu iubirea cea izbăvitoare
Şi,fericit,mă simt nespus de bine,
Trăind divina binecuvântare..
-xxx- 21 iulie 2013
Sunt cum nu se poate mai amărât.Internetul a sucombat,nu se mai poate face nimic.Fierb în suc propriu şi mă zbat ca un leu în cuşcă.De atâţia draci,Doamne iartă-mă,am mai comis o poezie.
EROTOMANIE
Dacă celulele vieţilor noastre
Neverosimil s-ar contopi
Până la noua restructurare
Iar dacă eu,imposibilul
Erotoman m-aş insinua
În neuronii şi sinapsele tale
Schimbându-le înfăţişarea
Şi făcând să vibreze la unison
Cu nestăvilita-mi vibraţie
În aceeaşi sublimă,intensă,divină
Cântare-a cântărilor
Ce obiecţie ai mai avea
Cum ai putea stăvili
Profunda-fecunda lucrare
Declanşată de dragostea mea ?
Dă-mi un răspuns,că eşti mare !
-xxx- 22 iulie 2013
Mare bucurie mare ! Ne-a sosit masa de ping-pong.Trei muncitori s-au învârtit pe lângă ea mai mult de o oră până au reuşit s-o instaleze.Cu chiu cu vai,până la urmă,au reuşit.
Le-am oferit câte o sticlă de bere,drept răsplată,şi,după plecarea lor,am şi debutat într-o competiţie cu Andu de unsprezece seturi,cu rezultat final 6-5 pentru el.Jocul a continuat şi după venirea lui Cătălin de la slujbă,până spre zece seara.
Să te ţii,Pârleo,de aici încolo,ce activitate sportivă o să mai fie !
-xxx- 23 iulie 2013
O indigestie rebelă mi-a făcut bucăţi somnul de azinoapte,scoţându-mă la baie din oră-n oră.A fost musai să trec la un regim sever,cu furazolidon,pâine prăjită,stixuri şi ceaiuri de mentă.Toată ziua de astăzi n-am fost bun de nimic.Am respectat cu stricteţe regimul.Sper să-mi revin.
Ironia face că şi Andu a avut de suferit.Nu ca mine,dar,totuşi.
Următoarele trei zile vor fi caniculare.Urgie,nu alta.Să vedem cum le vom face faţă.
-xxx- 24 iulie 2013
Iar are draci Internetul,iar la jurnalu-mi revin.
Azi am fost cu Andu la Lumea copiilor şi mi-am cumpărat sandale pentru micul sejur de la mare.Întrucât luni o vom lua din loc cu trenul de Constanţa.
Tot restul zilei am vegetat în casă,mai citind câte ceva,mai văzând o secvenţă din filmul Lost,mai trăgând aghioase.
Tot ce-am izbutit să creez e următoarea poezie.
VARĂ FIERBINTE
Când letala urgie-a caniculei
Îţi diminuează într-atât funcţiile vitale
Încât o lentă agonie te duce
În starea de libarcă vegetativă
Când până şi faptul de a respira
Necesită un efort imposibil
Iar foamea şi setea dispar
În negurile dense ale neputinţei
Când însăşi viaţa devine un lux
La care acced tot mai puţini
Muritori,ademeniţi tot mai insistent
De negrele lagune ale morţii
Sufletu-mi suveran şi independent
Neafectat de nici un dezastru
Gravitează plin de speranţe deşarte
În jurul unicei stele iubite.
-xxx- 25 iulie 2013
O săptămână dac-o să dispar din legendarul meu Dejagaskar,mă duc pe litoral,să-mi mai revin din avatarul meu cu-atâta chin.
Aşa că, devenind al mării lup,cu Internetul o să întrerup şi sper ca şi pârleala să mi-o scot,jucându-mă cu Andu,-al meu nepot.
Nici ochii obosiţi n-o să-i supun eforturilor mele de nebun,cu-atât citit pe Net şi cu lecturi pe care nu-i uşor să le înduri.
O să răsuflu,Doamne,uşurat şi de puţinii bani ce i-am luat şi-o să revin la bază refăcut,calvarul să-l reiau de la-nceput.
-xxx-
Iată ce scrie Henry Miller despre divinitate,în cartea sa „Un diavol în paradis” dedicată prietenului său,astrologul şi scriitorul Conrad Moricand !
„Singurul lucru care mă intrigă la universul nostru,care mă face să-mi dau seama că este divin şi că se află dincolo de puterile noastre de cunoaştere este faptul că poate fi atât de uşor de interpretat oricum şi în toate felurile.Tot ce formulăm despre el este corect şi incorect în acelaşi timp.Include adevărurile şi greşelile noastre.Şi nimic din ce-am crede noi despre univers nu-l alterează în vreun fel”.
No comment.Acest monstru sacru a spus tot ce se putea spune.Scurt şi la obiect.
-xxx- 26 iulie 2013
Azi mai petrec în sânul familiei.Mâine,cum era programat,o roiesc cu Andu la Constanţa,cu trenul de 7.Urmează o săptămână de huzur.Aşa să ne ajute Dumnezeu!
-xxx- 28 iulie 2013
Iată că furăm şi pe litoral ! Unde am avut prilejul să revăd toată nebunia de acolo.Am făcut şi baie,am stat şi pe plajă,numai la umbră.Andu s-a distrat copios,având parteneri de joacă pe Vlăduţ şi pe Casandra,verii lui de-al doilea.
Găzduit de Geo,fratele meu,a trebuit să îndur condiţiile casei,nepermiţându-mi să am nicio pretenţie.Ei au fost cât se poate de îndatoritori cu mine,eu m-am străduit să contribui cu pepeni galbeni şi îngheţată.Per total,a fost suportabil şi nu regret că am fost în acest mic sejur tomitan.
Ieri am plecat din Tomis la orele 12,10 şi am ajuns acasă în jurul orei 14,30.A trebuit să mai întârziem în oraş pe la magazine,de unde ne-am aprovizionat cu pâine,bere,suc şi mici,pentru a avea cu ce ne linişti burdihanele flămânzite.
Am găsit internetul tot la pământ,neputând comunica în nici un fel cu lumea.Nu ştiu când voi rezolva această problemă.
-xxx- 5 august 2013
În aceste zile toride când căldura te poate ucide
Mă protejez, stând în casă,şi uneori,mai rar,şi la masă
Că, funcţiile vitale-n scădere,mă duc unde cheful îmi piere
Şi,fără să fac nicio glumă,aduc, mai curând, a legumă.
Întins cât e patul de mare,viaţa un lux mi se pare
Iar dacă încerc o lectură,repede somnul mă fură.
Nici televizorul nu-mi place,prefer să am linişte,pace.
Cât despre creaţie,Doamne,trag chiulul de-atâtea veri-toamne
Aşa că,iertare,iertare,nu-s bun nici de pus în frigare.
-xxx- 7 august 2013
O,Doamne,Vara cum se mai răsfaţă
În chip şi fel,în moduri infinite! Priveşte cât dezmăţ îşi mai permite
În nesfârşita-i dragoste de viaţă ! -xxx- 8 august 2013
În ziarul „Adevărul” de azi poeta Magda Cârneci,în dialog cu Daniel Cristea- Enache,face câteva consideraţii pertinente asupra poeziei de azi şi de totdeauna.
Dacă ar fi să mă pronunţ,cum dealtfel am încercat fără succes,aş spune că,după practicarea de o viaţă a poeziei,rămân la părerea că poezia este expresia supremă şi revelatoare a iubirii,cea mai înaltă,pură şi tulburătoare formă a aspiraţiei umane către condiţia sa ideală,divină,neafectând cu nimic şi în nici un fel celelalte forme ale cunoaşterii.
-xxx- 9 august 2013
Azi m-am trezit la orele 7 iar la 8 am plecat cu Cătălin cu maşina la Piaţa Obor de unde ne-am făcut proviziile.Într-o oră am terminat,astfel că la orele 9 eram acasă.Totul a fost OK,piaţa e bine aprovizionată,doar bani să ai de cheltuit.Ceea ce mie,unuia,nu-mi sună prea bine.
Şi pentru ca ziua să nu-mi treacă în gol,am comis o nouă poezea, tranşantă şi fără menajamente.
DACĂ V-AM SUPĂRAT…
Atâta zavistie-n jurul meu
Şi o ticăloşie cât nu-ncape
Că nu-l mai recunosc ,de mine-aproape,
Decât pe Unul,Bunul Dumnezeu
Atâta apetit descreierat
Şi-atâta descompunere morală
Că de păcate nimeni nu ne spală
Decât,probabil,Cel Ce Ne-a Creat
Nu poate fi instanţă pe pământ
Capabilă de-o dreaptă judecată
De-aceea şi credinţa mea îl cată
Pe Unicul,Cel Mare,Drept şi Sfânt
Aşa că,dragii mei contemporani,
Dacă v-am supărat,vă las cu bine
Că nu v-am spus decât ce se cuvine
Cinstit,după atât amar de ani.
-xxx- 10 august 2013
Până spre nouă dimineaţa cerul s-a acoperit de nori iar fulgerele şi trăznetele nu mai conteneau.Repede mi-am scos vasele şi le-am înşiruit sub streaşină,sperând într-o minune.De pe buze mi-au scăpat şi două versuri:
Dă,Doamne,şi pe-aici o ploaie
Pământul-iască să-l înmoaie !
Când scriu aceste rânduri,sunt dezolat că norii s-au risipit,cerul s-a luminat şi iar ne potopeşte căldura.Viaţa noastră e din ce în ce mai greu suportabilă.În special a bătrânilor şi bolnavilor.Să sperăm că vom trerce cu bine şi de aceste momente.
-xxx- 11 august 2013
În aceeaşi notă bulversantă,din motive de vipie extremă,fierb în suc propriu în bârlog,răcorindu-mă şi punându-mi comprese pe frunte.Existenţa se desfăşoară la parametri destul de reduşi,toată şmecheria constând în a o putea face cât mai suportabilă.
În afară de lectura pe sponci,n-am cum să nu mă produc şi la modul liric.De data asta mă leg de celebrul dicton shakespeare-ian
A FI SAU A NU FI
Între a fi şi a nu fi nu este
O diferenţă chiar atât de mare
Încât să treci stupid cu nepăsare
Peste această veşnică (tragică) poveste
Acum exişti,acum eşti dus cu duşii
Fiind fragil ca oul ce se sparge
Şi părăsind înaltele catarge
Precum germanii în conflict cu ruşii
A fi sau a nu fi,nu se discută
Problema e o pierdere de vreme
Care te balansează-ntre extreme
Şi se încheie tot necunoscută
Eu cred că poţi să fii oricât de mare
În cazul că şi bafta te ajută
Să nu te pricopseşti cu-o paraşută
Ce poate-oricând să te scufunde-n mare.
-xxx- 12 august 2013