Quantcast
Channel: Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Viewing all articles
Browse latest Browse all 9029

Mihaela Moșneanu: Două poeme

$
0
0
Soartă
 
Soartă, soartă, 
coarda noastră elastică, 
scrisă în jurnalul Domnului nostru, 
ne lași să sărim de câteva ori peste ține 
și-apoi te-ntinzi, aducându-ne cu sacul 
frumuseți și urâciuni în viață. 

Când ai tu chef, 
joci șotronul cu noi, fără să-ți pese 
că ne bucurăm sau că ne doare, 
dacă mergem sau ne-mpiedicăm 
de florile-ți regale sau de bolovanii tăi 
pe care se destramă crâmpeie din sufletul nostru 
mai aprig decât ața dintr-o țesătură. 

Dar, oricât te-am iscodi noi cu întrebarea ,,de ce?'', 
tot cum vrei tu ne plimbi sau ne-arunci pe cărarea ta 
fără de-nceput și de sfârșit, 
unde răsar soarele, luna și stelele. 


Timpul
 

Ești o rădăcină plimbăreață 
Timpule scump, nu ai nicio vină 
Că o stropitoare șugubeață 
Te udă-n spațiu cu apa lină. 

Cu ploi de clipe-ți răsar plantele, 
Amestecându-le cu noi și ei, 
Făcând din ele ore și zile 
Ordonate în jurnalul vieții. 

Amalgam de flori și de buruieni 
Presari la vedere și pe ascuns, 
Fără să-ți scape nimic sau nimeni 
Acolo unde trebuie ajuns. 

Mergi lejer pe Pământ și-n afară, 
Până când se rup și cresc altele. 
Consideri că-i a ta bătătură 
Pe unde-ți greșești socotelile. 

Necalculat, cu indiferentă, 
Înconjori totul la întâmplare 
Fără să aibă vreo relevanță, 
Când cineva se naște sau moare. 

Asta e misiunea ta clară, 
Aceea de-a merge înainte. 
Și n-ai în calea ta nicio gară, 
Nu te oprești să-ți aduci aminte.



Viewing all articles
Browse latest Browse all 9029


<script src="https://jsc.adskeeper.com/r/s/rssing.com.1596347.js" async> </script>