VULTURUL CREŞTIN
de fapt eu sunt un vultur carpatin
cu aripi de la Dunăre la Tisa,
să cânt pe româneşte, să mă-nchin
pe unde-n veac românul plânsu-mi-sa.
în limba românească pot doini,
Hora unirii peste plai se-ngână,
în românește voi mărșălui
încolonat în armia română.
să îmi iubesc femeia-n limba mea
când muguri noi în grai mi s-or aprinde,
de sărbători, când magii vin din stea,
feciorii-n limba mea să mă colinde.
la Sfânta cruce de pe Caraiman
să rostui rugăciuni - pe românește
și să îmi intre-n casă an de an
popi ortodocși, cu DOAMNE MILUIEȘTE...
când ne mai bate bunul Dumnezeu
perintre păcatele terestre - certe,
poetul păcătos...acesta...eu,
să-L rog pe românește să ne ierte.
ce bine e să plângi în limba ta!
ce bine e să facem nunți ca-n basme
când are cine bine-cuvânta
prin viața ponegrită de fantasme.
și când o fi să fiu vultur bătrân
și o să zbor la Doamne-miluiește,
femeia mea - cu busuioc în sân,
să mă jelească tristă...românește.
11 august, 2013 - Montreal.
ps:
uneori poetul scrie și cu lacrimă...