Balada turnătorului de cursă lungă
Celor 28 de turnători din dosarul meu
de urmărit al Securităţii
Turnător de cursă lungă
Ai rămas un ipocrit
Ani în şir turnai ca-n junglă
Neam de hoţi, ai parvenit!
Turnai de la grădiniţă
Pentr-un pahar de iaurt
Căci te-ai hrănit din oliţă
Şi te-ai degustat la furt.
Ai făcut pe UTC-istul
Dedicat Partidului
Iar acum te-nchini la Christul –
Şeful genocidului!
Eraţi mulţi şi prin comună
Care aţi strigat lozinci
Activaţi primind arvună
O pereche de opinci.
Studenţii din facultate
Bănuiţi că-s turnători
Pentr-un post cu doctorate
Au ajuns plagiatori
Acum marile partide
Sunt pline de turnători
Cei cu feţe insipide
Sunt numiţi ambasadori
Politician de frunte
Ajuns mare dregător
În societăţi oculte
Rămâne tot turnător
*
Aţi fost aleşi pe sprânceană
Ca primari şi şefi de stat
Ţara poate să dispară
Voi turnaţi şi ne trădaţi
Bucureşti, 16 iulie 2013
Rămas bun
De vei afl a că am plecat
Din lumea trecătoare
La crucea unui apostat
S-aprinzi o lumânare
Dacă pe fi la unei cărţi
Citi-vei versuri sumbre
Pierdută în singurătăţi
Să nu te temi de umbre
De-ţi va fi dat să mai auzi
Potop de vorbe grele
Privirile să le ascunzi
Cu-n braţ de micşunele
De-i auzi un cânt duios
Când vântul e rapsodul
Eu pe-un tărâm neprietenos
M-oi înfrăţi cu glodul
Când vei afl a c-am tipărit
Coperta cărţii mele
Deduce-vei că s-au sfârşit
Durerile rebele
Bucureşti
17 iulie 2013
34 Virgil Ciucă
Când am venit acasă
Când am venit acasă nu mai aveam uzine,
Primeam totul de-a gata de la o Uniune.
Nu mai erau nici fabrici, nu mai aveam servicii,
Guvernul României era lovit de vicii.
La televiziune vorbeau fără-ncetare
Lătrăii de serviciu, pretinzând ascultare.
Când am venit acasă, uitasem de cătușe,
Parlamentarii ţării erau nişte căpuşe.
Tagme de activişti s-au transformat în popi,
La cârma naţiunii - o şleahtă de ciclopi.
Când am venit acasă aveam un preşedinte
Care ne-a vândut ţara cu morţii din morminte.
Când am venit acasă se golise cătunul,
Aveam la cârma ţării şi popa, şi nebunul.
Cum tineretul nostru plecase la căpşuni,
Parlamentarii ţării se pretindeau imuni
Când am venit acasă adus de dorul pâinii
Pe străzi, în capitală, hălăduiau doar câinii.
Când am venit acasă, poporul amuţise,
Flinta de haiducie de ani buni ruginise
În ţară tronau popa, jandarmul şi primarul
Greul, ca totdeauna, îl ducea tot ţăranul.
Când am venit în ţară nu mai cânta nici cucul
Ţara era condusă de Ilici zăbăucul!
Când am venit în ţară nu cred că era iarnă
Căci vara dispăruse şi nu era nici toamnă.
Când am venit în ţară domnea o letargie,
Parcă-nviase moartea şi stăpânea pe glie.
Lumea îmbătrânită şi îndobitocită
Se ducea des la popă, cu viaţa arvunită.
Au şters din calendare luna de primăvară,
Au desfi inţat spitale căci erau o povară
Doar cârciumi la tot pasul, biserici cu duiumul
Poporu-ngenunchiase, le poruncea nebunul!
Un credincios din ţară rămas fără zăbun,
Se ruga să-l ia Domnul în ziua de Crăciun.
Pe străzi fum de tămâie şi o haită canină
Chema apocalipsa mai repede să vină.
Îşi rotunjeau averea popimea şi tâlharii,
Pe străzi umblau bezmetici bătrânii şi orfanii
Când am venit în ţară deja nu aveam mamă
Plecarea mea în lume nu a fost fără vamă!
Când am venit în ţara cu mii de turnători
Pe parlamentul ţării trona un stol de ciori.
Guvern de semidocţi, ales din vechea gardă
Ar sta bine la gherlă şi priponit în zgardă.
Pe străzi şi la cerşit, mii de aurolaci
La cârma României ceata de prostănaci
A importat popimea moaştele Paraschivei,
Poporul în genunchi aducea daruri divei
Avizi să fac-avere biserica şi popii
La cârma României au instalat neghiobii.
Când am venit în ţară adus de dorul pâinii
Am cumpărat o armă, căci mă aşteaptau câinii!
Când am venit în ţară plecase tineretul
Ce-şi căuta de lucru colindând Occidentul.
Au plecat la căpşuni medicii şi chirurgii,
Spitale, ca şi şcoli, piereau la umbra crucii.
Cum am venit acasă cu gând la re-ntregire
Refuz să retrăiesc o nouă amăgire
Când am venit în ţară ne sufoca teroarea
Că marile puteri ne-au injectat tumoarea
De cancer, să ajungem un popor fără glie
În secret veneticii primesc cetăţenie.
De s-o trezi poporul feriţi-vă, tâlhari!
Prea mult ne-aţi sărăcit, vă spânzurăm, samsari!
New York, 5 noiembrie 2012
Condamnarea 37
Plaiuri olteneşti
Reculeg din amintiri
Cântece de haiducie
Ţara-i plină de străini
Olteni de mai sunt o mie
Câmpuri pline de scaieţi
Se întind spre nesfârşit
Satu-i plin de târgoveţi
Cerul s-a rostogolit
Nostalgii dintr-un trecut
Îngropat cu nebunie
Pe un câmp rămas tăcut
N-auzi cânt de ciocârlie
Arături cu mărăcini
Într-o toamnă timpurie
Venetici ne sunt stăpâni
Noi trăim în sărăcie
Nici Vladimiri, nici Jieni
Nu mai bubuie din flinte
Cete de ipochimeni
Ne conduc, dar nu au minte
Peste câmpuri în neştire
Vezi căsoaie de nomazi
Construiesc, ce nesimţire,
Şi-n pădurile de brazi.
Plai oltean din vremi trecute
Cu recolte şi păduri
Ai ajuns pe neştiute
Să fi i răvăşit de furi.
Craiova
19 noiembrie 2012
Destin de toamnă
Privesc jocul de culori al toamnei pustii
De speranţe şi vise
Printre arbori rătăcesc fantome stranii
La tăcere proscrise.
Anotimpul plin de nostalgii şi tristeţi
Preludiul noului an
A decis să salveze din noianul de vieţi
Doar pe un zeu pământean –
Pe nenăscutul oştean
Forest Park
Decembrie 2012