Editura Singur, condusă de Ștefan Doru Dăncuș, oferă cititorului o nouă surpriză, prin volumul ”Libertate prin cultură” de Hedir Al-Chalabi. Este o carte despre cărți și nu numai, adunând laolaltă bune mărturisiri de credință în puterea fascinantă a cărților, exprimate cu sinceritate și echilibru, în același timp destul de departe de uneori asprele canoane ale criticii literare. Spre deosebire de lucrările anterioare (poezie, în special), Hedir Al-Chalabi pare a ține un adevărat jurnal al lecturilor d-sale, în care sunt alăturate numele unor autori străini și români, moderni și clasici sau lucrări moderne de dezvoltare personală și psihologie, alături de care găsim adevărate piese de rezistență ale literaturii clasice.
Titlul este sugestiv cu atât mai mult cu cât autoarea este o persoană ce a experimentat dureroase experiențe. Fără a fi liber, niciun act de cultură nu își poate păstra caracterul de act cultural. Citind diversele articole despre cărți la fel de diverse, poți înțelege adevăratul transfer între scriitor și cititor, acesta din urmă nefiind decât un altfel de scriitor prin (re)imaginarea cărții în felul său propriu. S-ar părea că scrisul este un cod magic ce acționează direct asupra cititorului, mai cu seamă când lectura este făcută așa cum este cel mai recomandat, adică încet, în liniște. De la Francoise Sagan la Dostoievski, de la John Cheever la Baudelaire, de la Paul Brunton (autor al celebrelor India secretă și Egiptul secret) până la Mircea Eliade sau Oscar Wilde, Hadir Al-Chalabi nu dă înapoi, citind și consemnând impresiile de lectură cu un respect demn de laudă. Dragostea de carte, un lucru din ce în ce mai rar, pare-se că este slujită cu credință. Poemul m-a înlănțuit și târât printre rânduri. M-a înrobit cât timp l-am parcurs și mi-a produs neîncetata dorință de a-l relua și de a-l gândi din nou, mărturisește autoarea cu privire la Faust-ul lui Goethe (pag. 34). Fie că este vorba de literatură clasică ori mai modernul SF, Hedir Al-Chalabi se arată a fi un spirit deosebit de deschis, de căutător și nici chiar editorul Ștefan Doru Dăncuș nu este lăsat uitării, prin cele două noi apariții recente, Eliberarea și Avocații Cerului. Presărate peste tot în volum sunt întrebări grave: Ce e omul fără carte? Cum să dobândim înțelepciune? (pag. 8), sau: Arătând cu degetul ne vom ajuta să trăim propria ascensiune? (pag. 35), Cine nu ar suferi dacă sentimentele i-ar fi respinse sau neîmpărtășite (pag. 79, la un articol despre Nopți albe de Dostoievski) și exemplele ar putea continua.
Finalul originalei alcătuiri de însemnări literare a lui Hedir Al-Chalabi este un elogiu adus înțeleptei cărți a Coranului printr-o sumă de citate semnificative. Eu aș încheia cu un citat din autoare, găsit pe ultima pagină: Existența omului este o încătușare, însă fisura către libertate este tocmai cultura (pag. 121).