Spumoasa pânză a iilor
Fulgeră numai frumuseţe
Modelele îşi au farmecul lor
Prin gingăşie şi prin tandreţe.
E o tradiţie nestinsă
Amplifică farmecul femeii
Şi fiece culoare e prinsă
Cu toată lumina ideii.
Ne este din străbuni rămasă
Deci ne oferă identitate,
E un veşmânt de mare clasă
Dar şi de autenticitate.
Pe străini îi extaziază
Tezaurul portului popular
Că-mbrăcată parcă dansează
(Păcat că e-mbrăcată-atât de rar).
Cusută în culoare senină,
Creând nenumărate poveşti,
Miroase-a miere şi lumină:
“E valoarea culturii româneşti”.
Ie ! Eşti vedeta-nflorată,
Grigorescu te-a imortalizat
“In tăranca din Muscel pictată”
Extrem de clasic şi rafinat…
În poezia lui, -Alexandri-
“Rodica,”cum ne sugerează
Că... şi ea îmbrăcată ar fi
Cu ia ce acum “excelează”.
Da! Sărbătorim o piesă-cult
Din borangic, bumbac sau in topit
Cusută cu-arnici , stilată mult.
“E-ambasadorul ţării” -azi- cinstit !