Când „toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui”, precum spunea Eclesiastul, se întâmplă, ca ceva, să declanşeze acea acţiune, care devine o necesitate de eliberare de teamă, pentru a face, încă o dată, să fie auzite vocile femeilor în mijlocul „Cetăţii europene” - Paris. Se elibera astfel, ceaţa cuprinsă sub povara complexelor, întorcându-ne la lucrurile care dau valoare vieţii, precum munca, iubirea, datoria de a arăta cine suntem.
Aşa s-a întâmplat în ultima decadă a lunii mai, 2013, când la întâlnirea de la Paris la „Maison d’Europe et d’Orient”, s-au auzit, timp de câteva zile vocile unor personalităţi feminine româneşti, sub genericul Programului finanţat de Comisia europeană „Fem’21 – Voix et voies des femmes en Europe”. Proiectul „Fem.Eu’21” este derulat şi condus de scriitoarea şi jurnalista Georgeta Adam, preşedinte ARIATNA, în colaborare cu Asociaţia Connexion Roumanie (preşedinte, Cătălina Voican – Franţa) şi cu „Asociaţia Societatea Românca”, (preşedinte, Ionela Flood, Anglia). Ca jurnaliste, ne interesa activitatea unei instituţii din media franceză iar Cătălina Voican (Franţa) împreună cu Robert Adam (Bruxelles) au avut o idee meritorie, de a vizita o televiziune franceză – TVF-3. O zi de neuitat, urmărind în direct şi o emisiune de ştiri de o oră, într-un studio cu design modern, o emisiune complexă, cu transmisii în direct ale corespondenţilor din diferite zone ale Franţei, avându-l la pupitrul regizoral (cu tehnică de ultimă oră), pe gazda noastră la TVF-3, Doru Ilie.
Programul desfăşurat în sala de la „Maison d’Europe et d’Orient”, a cuprins o serie de comunicări susţinute de Georgeta Adam (România), Cristina Hermeziu (Franţa), Marina Roman (România), Cătălina Voican (Franţa), Elisabeta Iosif (România), Marinela Pop Câmpeanu (Franţa), Adelina Tocitu (România), Ion Adam (România), Ionela Flood (Anglia), Theodora Fîntînaru (România), Agripina Grigore (România), Marilena Chiriţă (România), Valeria Morărescu-Adria (România), Georgeta Adam subliniind, în final, contribuţia feminină a mediei româneşti şi arătând auditoriului câteva linii strategice internaţionale. S-au atribuit premii „Fem’21” câtorva participante, pentru carte, creativitate, voluntariat, teatru şi jurnalism de excepţie, despre care vom vorbi cu altă ocazie. Meritorie a fost şi activitatea expoziţională, cu pictură (Ionela Flood, Anglia), Adrian Raţiu şi Alexandru Găină, ilustrând multiculturalismul creaţiei feminine (grafică, pălării de epocă, costume populare) iar Erhan Turgut (Franţa) a prezentat Antologia „Vocile femeilor”realizată în Editura Turquoise.
„Primăvară în iarnă” Aşa titrau jurnalele de actualităţi franceze, acele zile de mai, în care am străbătut Parisul în lung şi-n lat, câţiva km zilnic pe ploaie şi vânt, sub gheaţa temperaturilor nordice. Niciodată, în cele patru vizite, nu am văzut Parisul sub asaltul apei curgătoare din norii vineţii, turişti sau localnici cu umbrelele întoarse pe dos de vântul năprasnic, cu temperatura sub 10*C. La Bucureşti erau 30* C. Şi mi-am zis atunci: tot mai bine-i în „Micul Paris”.
Patru ore de calm! S-a întâmplat, ca prin minune, în ultima zi, pentru câteva ore ale dimineţii, cerul să închidă porţile „potopului”. Am vrut să profităm şi am pornit spre Atelierul lui Brâncuşi. Se deschidea la ora 14… Şi pentru că ne propusesem să ajungem şi la una dintre „cafenelele literare” cu tradiţie ale Parisului am plecat spre Saint-Germain-des-Pres.
Dacă doriţi să savuraţi o cafea într-un loc preferat de Hemingway, Gide, Malraux, poposiţi într-una dintre cele mai vechi cafenele literare, cu tradiţie şi semnificaţie, care şi-a luat numele de la o piesă de teatru, populară pe la 1800: „ Les Deux Magots”. Aici, Jean Paul Sartre se instala timp de 10 ore împreună cu Simone de Beauvoir şi scriau. În acel habitat literar se înscria pe terasă şi Hemingway. În 1933, după ce Andre Malraux a primit prestigiosul premiu Goncourt, un grup entuziast a decis să le dea scriitorilor talentaţi premiul Deux Magots, în această renumită cafenea literară la care veneau şi unii dintre cei mai controversaţi artişti, scriitori, intelectuali.
În acel climat de eleganţă şi de rafinament au poposit mai târziu, Jorg Luis Borges, Moravia şi Umberto Eco. După 1989, Les Deux Magots se instalează şi în inima oraşului Tokio, onorând scriitorii şi cultura cu premii, în Centru cultural Bunkamura, sub formă de Cafe-restaurant iar proiectul azi este studiat în alte locuri ale lumii, în oraşe diferite ca Shanghai, Montreal, Dubai.
Privit ca un spaţiu protector, modelul cafenelelor literare, (răspândit şi în alte oraşe europene, încă din secolul trecut) aduce o semnificaţie aparte în lumea literară. Acel interior închis în mijlocul oraşului şi totuşi deschis, ne apare ca un loc cosmopolit prin care circulau veştile, uneori se comentau „punându-se sare şi piper”, se citeau revistele vremii, circulau noutăţile politice sau literare.
Am trăit o oră de eternitate, închisă într-o palmă de loc. Avem nevoie de timp pentru a ne aminti, pentru a visa în asemenea spaţii, atingând trecutul pentru a privi în viitor. Nu ne trebuie decât o rază de lumină a dimineţii, un zâmbet proaspăt al pământului şi o mare de admiraţie în tăcere. Şi să ne spunem, precum Fr. Nietzsche că „Marile experienţe le trăim în momente de tăcere”, în faţa trecutului exemplar. Având înţelepciunea de a face diferenţa. Înţelepciune pentru mileniul 3.