Mă voi întoarce ca de la moarte
pe altă cărare mergînd
după ce am eşuat convertit de iluzii,
aruncând peste umeri
tot ceea ce nu pot duce.
Se va ivi întâmplarea de bine,
cuvântul de început
când voi prinde în mâini pietre
care se zidesc
unde ziduri nu sunt.
Gura se va umple de mulţumire
rugătoare şi blândă
ochii căutând orizontul
depărtare văzând...
În faţa mirajului va fi o trecere de arici
prevăzătoare şi tăcută
simţind că totul se pierde dintr-o dată,
cum moartea unui simbol.
E locul hărăzit
altul nu poate fi cum ai fost.