Mă gândesc la Renate. Renate Muller.
Nici nu știu de ce m-am trezit cu numele acesta în gând.
Dar am intrat pe Facebook și ea mi-a trimis un copac înflorit. Mă tot întreb: oare de ce a crezut că am nevoie de copacul ei? Un om ca mine nu primește cadouri - jenează lumea cu existența sa, cu manifestările sale dure, cu strigătele în pustie - până la urmă.
Ce am făcut de am intrat în atenția acestei ființe? Da, putem spune că internetul rezolvă comunicarea etc. Dar eu, ca ființă, ce am făcut pentru cealaltă ființă, aflată la sute de km depărtare?
M-a apucat groaza de ce am devenit. Vreau să închei cât mai repede ce mai am de făcut.
ȘI ÎMI DAU SEAMA: Dacă plec iute - cine îmi tipărește restul cărților?