Prietenia care mă leagă de oamenii ce realizează revista culturală ARGEȘ, care apare în Pitești, m-a copleșit cu neașteptatul cadou lunar: primesc prin poștă publicația cu o uluitoare exactitate.
Acum o jumătate de oră mi-am ridicat corespondența de la poștă și, în drum spre casă, primul plic pe care l-am deschis (și l-am căutat), a fost cel de la ei. Îmi stă în obicei să citesc pe stradă (meteahnă veche, moștenită de la Mircea Ivănescu și de care nu pot scăpa orice-aș face!, de parcă ar fi aruncat post-mortem asupra mea acest blestemat fel de a nu vedea lumea cum trece pe lângă tine!) – dar acum m-am întristat. Plicurile lor cu revista erau voluminoase. Acest nou număr are doar 24 pagini. Diminuarea subvențiilor pentru revistele de cultură n-a ales, a călcat cu bocancii vilelor și mașinilor de lux, a școlilor din străinătate plătite gras de ”babaci” care-s ”politicieni” pentru odrasle de care, vorba lui Eminescu ”ne e silă”, a EBE-lor și a ”protecțiilor sociale” de complezență – tot ce ne mai ținea pe noi, ca nație, în picioare. Suntem eliminați, pe zi ce trece, ca IDENTITATE.
Nu sunt omul care să trec cu vederea aceste inoportune intervenții în DOVADA EXISTENȚEI ȚĂRII NOASTRE. De aceea, cu riscul de-a fi blamat ori dat în judecată de ”forurile competente” ce s-ar putea, ca printr-un miracol ”autosesiza” – acuz guvernul român de acum, pe baza Constituției României, de ÎNALTĂ TRĂDARE DE ȚARĂ.
U.E., ce să zic...