Am primit cu bucurie cel de-al III-lea volum din ”Țiganii, aurul și diamantele”, avându-l ca autor pe Samson Iancu, editat de Ștefan Doru Dăncuș, cel care a făcut să vadă lumina tiparului și cel dintâi volum. Bucuria pe care o încercasem la primele volume nu m-a dezamăgit, pentru că Samson Iancu se șlefuiește din punct de vedere literar asemenea unui diamant. Meseria d-sale fiind de bijutier, este un bun prilej de întâlnire cu materii fine și rare, așa cum pot fi poate doar oamenii. Cei pe care scriitorul ni-i aduce înainte în filele romanului său (cu rădăcini în viața obișnuită prin toată Europa) sunt personaje vii, spontane, colorate și pitorești ca și costumele etniei rrome. Stilul folosit este îndeosebi cel oral, cu pagini de povestire bine închegată, unele pline de farmec și emoție. Pasaje de dragoste și durere, de lovituri de maeștri ai înșelăciunilor, de bogăție și moarte, de visare, sunt cele care alcătuiesc miezul plin de savoare al acestui nou volum. Cu mult haz sau dimpotrivă, cu dramatism, pe întreg parcursul călătoriei numită viață, țiganul pare să poarte în sângele său un germen de fatalism, astfel încât, însoțindu-se cu trei prieteni de nedespărțit – cântecul, versul și dansul – poate învinge cu un zâmbet toate încercările, uneori dure, ale vieții. Cântecul, cu virtuți de însoțitor armonic și de călăuză a sentimentelor către exprimare, de vindecător și vrăjitor, este la fel de viu, cu versuri candide, direct și cald.
Șlefuirea de stil din al III-lea volum din ”Țiganii, aurul și diamantele” este evidentă. Evidente sunt și observațiile din ce în ce mai aprofundate asupra istoriei, nu numai a etniei rrome ci și a omului în general. Cu finețea unui bijutier, Samson Iancu este cel care transformă oamenii în eroi, făpturi călăuzite de pasărea din ce în ce mai rară a libertății. Trecuți prin retorta alchimică a scrisului d-sale, cei întâlniți sunt radiografiați cu un atent simț de observație, Samson Iancu părând a fi în posesia unei magii deosebite care poate duce gândul la puteri paranormale. Din lectura cărții se desprinde o întreagă filosofie a vieții, nu fără o minimă morală care are legătură cu divinul din om. Într-o lume din ce în ce mai absurdă și haotică, țiganul este cel ce posedă experiețele sale de veșnic rătăcitor, memorie ancestrală care își face simțită eficiența în situații limită. De cele mai multe ori simpatic pe cât este de inteligent, pare să nu-i pese de legile uneori absurde alcătuite de oameni, păstrându-le în inimă doar pe cele moștenite de la strămoși ori primite de-a dreptul de la natură. Pare ocrotit de ceva superior, de îngerii pe care a știut să și-i apropie în sute de ani de prigoană și înrobire, dar el este de fapt omul liber în sinele său, în locul unde își păstrează cheile destinului ce îl poartă prin lume.
Volumul e presărat cu imginile autorului în micul său magazin de bijuterii din Paris, locul transformării lui Samson Iancu în scriitor. Un vis care s-a realizat prin forța magică a gândului, a dragostei față de copii, asemenea acestui nou episod din ”Țiganii, aurul și diamantele”. Demn de apreciere este cuvântul maestrului Cristian Țopescu de pe coperta IV. În recenzia celui de-al doilea volum, intitulasem demersul lui Samson Iancu al doilea pas, dar bucuria mea e la fel de vie după ce citesc, în finalul celui de-al III-lea volum / pas, cuvintele va urma.