De ce oare omenirea a dat babelor stigmat
De toiag necruțător, care trebuie-ascultat?
De la prunc la înțelept, nimeni nu se poate-abate:
Toți și toate le-au gustat frusta generozitate!
Chiar în fază germinală, când nu coborâse încă,
EA A DAT LUMII DESTIN, călcâd întâia poruncă:
Punând CUNOAȘTEREA vie înaintea ascultării,
Și-a asumat suferința, ca preplată-a ÎNĂLȚĂRII.
A umplut, peste milenii, ,,închisorile plăcerii”,
Oferindu-și tinerețea cauzei REGENERĂRII.
Împăcându-se cu sine, când a fost de îndurat,
A găsit un ECHILIBRU și-A FĂCUT DIN EL BĂRBAT !
A PĂSTRAT flacăra vie, de nestins, în vatra Firii,
Dând vieții SENSUL divin al CREDINȚEI și-al IUBIRII.
A acumulat cuminte ce i-a plăcut ei întâi--
Sămânța ÎNȚELEPCIUNII, din ,,mărul” de căpătâi.
Toate par astăzi banale și la-ndemâna oricui,
Doar că ,fără ÎNCEPUT, rămâneam ai nimănui...
Privite la suprafață, ele par niște cocioabe,
Însă COMORILE VIEȚII TOATE SUNT STOCATE-N BABE !