Stăm în Mişcare,-ai stigmei culpei prime,
Captive- n rotativa primei crime
Ce nu ne aparţine, ştie Nime.
Din remanenţa teleEmpatiei ?
Ca Matria Fiinţei, încă viei,
Să ne-o resoarbă Sinea Lumei unde
A îndurării cosmicei secunde,
Fractalic cum pe sine se pătrunde…
Astfel să-nvie ciclic ce se-ascunde
Prin sacrificiu-n operă, fecunde,
Eonice spirale-aici, niciunde.
Fosila moarte, poate, va răspunde.
