Noaptea şi-a ales regină o floare
înscăunată,
înflorită şi visătoare,
în tronul de plumb al întunericului.
Bărbaţii îşi caută regine
cu glezna subţire legată de aripi,
rămân să privească zborul
pe care nu-l mai ating
decât cu gândul.
Timpul schimbă coroana, rugineşte,
se pierde printre obiecte
împreună cu halucinaţiile vechi
retrase în vorbe uitate.
Ce să spun despre ceea ce se coace
în inima de vultur
de pe munţii bătrâni şi erodaţi,
de atâta tristeţe.
Când timpul trece ca un mire
în fiecare zi altul,
scapi alungat de iluziile vârstei
pedepsit de femeile verii
cu singurătate.