SCRISOAREA ÎNTÂIA
Dragă şi liebe Suzana,
Observi probabil că ţi-am scris „liebe", ca semn că m-am şi acomodat cu locul şi simt că parcă m-am născut aici, departe de gălăgia şi căldură şi agitaţia pemanentă de la noi. Aici e linişte, munţii sunt formidabili, iarba e verde şi deasă, mirosul de brad mă înnebuneşte, peste tot văd vaci grase, se aud numai clopote de biserică, guten tag, fragi cu smântână, şuncă originală, ce să-ţi mai scriu, e o destindere şi o pace permanentă şi totul e atât de grozav , că merită un friuştiuc cu chifle şi lapte cald un milion de euro sau franci elveţieni. Ca să nu mai vorbim de curăţenie şi ordine şi disciplina şi civilizaţie şi nivel de trăi şi respect reciproc, aşa că te sărut cu toată dragostea care o ştii tu,
Ionathan (Hansi)
SCRISOAREA A DOUA
Dragă şi scumpă Suzana,
A trecut o săptămână de când mă aflu aici şi am un noroc ieşit din comun pentru că deocamdată nimic nu s-a schimbat şi vremea tine cu mine, e aceeaşi linişte nemaipomenită în jur, mirosul de brad şi de iarbă continuă, de parcă ar exista un spray special care le parfumează atmosferă, clopotele şi vacile sunt la fel, ce să-ţi mai scriu, nu-i rău de loc, munţii sunt tot aşa de formidabili, sezonul de fragi continuă, acum au ieşit şi murele, am învăţat în afară de de guten tag să spun şi gute naht, oamenii nu sunt aici prea vorbăreţi, dar în schimb nu poţi avea pretenţii, toţi sunt civilizaţi, se respectă reciproc, fiecare la locul lui şi la casa lui, curaţi şi ordonaţi, în rest toate bune şi preda complimente la vecini şi la rude şi la prieteni şi la cine întreabă de mine şi pe tine te sărut şi să fii sănătoasă, al tău,
Ionatan (Hans)
SCRISOAREA A TREIA
Scumpa mea, Suzica dragă,
Adevărul este că nu ştiu ce noutăţi să-ţi scriu, după două săptămâni. Vremea e bună, nu plouă, nu-i rece, e indiferenţă. Munţii în regulă, iarba multă, cred că m-am şi îngrăşat puţin de la smântâna lor, de la chifle şi chiar de la bere, că am început să beau câte o halbă, două, nu de altă , dar ce să fac? Să mă uit la vaci? La clopotul din turla? Nu-i rău aici, că au iarba şi fragi şi mure, şuncă şi celelalte, dar zău dacă înţeleg cum pot oamenii ăştia să trăiască toată viaţa cu linişte, munţi şi iarba… Aş da nu ştiu cât să am aici un falafel din suk, puţină gălăgie după masa de prânz, ceva acţiune… Liniştea şi curăţenia asta mă enervează, poţi să faci un sindrom nervos cu ordinea lor patologică, până şi florile sunt aici aliniate, una nu mişca în front. Salută, te rog, pe rudele noastre, pe vecini, absolut pe toţi, chiar şi pe măgarul ăla de la etajul patru cu care nu vorbesc şi preda complimente funcţionarei de la bancă şi tipului de la zarzavaturi, precum şi unuia Iosef, şofer pe autobuzul trei, cu care plecăm noi în centru. Pe tine te sărut şi să ne vedem cât de curând ofviderzein,
Ionatan (Ioni)
SCRISOAREA A PATRA
Suzi dragă,
Îţi scriu pentru că ţi-am promis că o să-ţi scriu o dată pe săptămână şi nu vreau să spună mama ta că nu m-am ţinut de cuvânt, cu toate că acum eu mi-am aranjat un bilet de avion şi o să ajung acasă mai devreme decât crezi. Simt că înnebunesc dacă mai văd iarba şi şuncă, smântâna şi ordine şi disciplină, munţi şi linişte, respect reciproc şi vaci bălţate. Te sărut zgomotos, cu căldură şi agitaţie şi să fiu al naibii dacă mai am nevoie de liniştea şi de civilizaţia lor, cel puţin până anul viitor, că la ăştia nu sună telefonul nici măcar din greşeală, gutentag şi gutenaht, dar între astea nici o conversaţie, se uită că prin sticla la tine, ce-i drept civilizat şi coordonat, dar nu e pentru mine. Aşa că mă simt mult mai bine după cura asta de sănătate şi te sărut cu cele mai elegante sentimente,
Eu.