Nicolae Iorga despre Mihail Eminescu (n. Eminovici)
Motto: Din punctul de vedere moral nu formăm încă un popor, căci prin înstrăinare ne lipsește clasa de sus, prin ignoranță cea de jos, iar clasa de mijloc românească, întrucît se poate încălzi de amintirea gloriilor noastre intelectuale, se reduce la un număr destul de restrîns de cărturari. (Oameni care au fost, vol II, E.P.L. București, 1967, pag. 247).
..,. Trecea pe străzile Iașului, un om greoi, gros, cu mustățile rase, rău îmbrăcat, împedecat în mișcări,care-și smulgea firele de păr de pe față și apuca de turnure (fese, n)pe femeile care-I plăceau. Mulți se țineau de dînsul, Doamnel iartă-l!, distrîndu-se . Noi întorceam capul de la el, cum l-ai întoarce de la trupul neînsuflețit, ajuns hidos prin simpla descompunere, a unei ființe respectate și iubite…( ,,,).
.,,, Odată, lîngă piața cea mare îl întîlnii, tîrîndu-și greu picioarele bolnave, cu ochii pironiți în jos. ....S-a uitat lung la acela care-i salutase geniul, ca și cum nu ar fi fost la mijloc ceața nenorocirii, și apoi picioarele bolnave tîrîră mai departe pe acel ce fusese Mihail Eminescu….Și care n-a fost mai niciodată, desigur, niciodată el însuși, cu toate scurtele licăriri înșelătoare.”.
* ibidem, 1909, pag. 252.