M E S A J
Fiului meu Cătălin
Iubitul meu contemporan,
Dacă ţi-e dor de mine
Mă afli perorând în van
Pe culmile-mi divine
În vreo revistă sau ziar
Cum “Naţiunea” este
Unde “Arhiva D.D.” ţi-ar
Suna ca o poveste
E tot ce pot să îţi ofer
Urlând canin la lună
În freamătu-mi de condeier
Spre-a fire împreună.
SCRISOARE DE SUFLET
Bunului meu prieten Doru Moţoc
Ţi-ai fi imaginat vreodată, frate,
Ce privilegiaţi putem să fim
Jucând atâtea roluri minunate
Într-un spectacol tragico-sublim ?
Ţi-ai fi închipuit, măcar o dată,
Că o să fim atât de năzdrăvani
Încât, prin nebunia necurmată,
Să ne trezim trăind atâţia ani ?
Şi nu oricum, oriunde, la-ntâmplare
Ca putregaiul mătrăşit de val
Ci-ncredinţaţi fiind că fiecare
E suveran pe drumul său regal
(îşi poate asuma un ideal )
Ţi-ai fi putut imagina, bătrâne,
Că, prinşi de tăvălugul planetar,
Aceiaşi buni prieteni vom rămâne
În Vâlcea, tu, şi io-n Dejagaskar ?
Atât de mari sunt sufletele noastre
Cu-atâta forţă-n ele conţinând
Că-mbrăţişează lumi peste dezastre
Cuprinse de atâta dor şi gând
Deşi ademeniţi de noaptea care
Ne vrea adânc în profunzimea ei
Noi am rămas aceleaşi exemplare
Fantastice, proteguiţi de zei
Prietene, acum, în prag de seară,
Cu gândul dus la tine, plin de dor,
Parcă te văd trăgând dintr-o ţigară
Cu-acelaşi fin surâs cuceritor
Şi-s fericit că Dumnezeu mă ţine
Şi se îndură, pentru că-L iubesc,
Şi pot oricând să tăinuiesc cu tine
Înnobilând tot neamul omenesc.Pam, pam !
***
D U R E R E