Vă rog să-mi iertaţi îndrăzneala de a vă scrie.
Nu sunt o poetă adevărată, am scris peste 6 ani, dar efectiv nimănui nu i-au plăcut poemele mele, fiind publicată efectiv numai o dată în Luceafărul, dar la rubrica Dintre sute de catarge, deci cu semnul întrebării şi numai când abia începeam să îmi dezvolt stilul de creaţie, dacă pot spune aşa, în 2010. Ulterior poeziile mele mai recente nu au mai fost dorite de nimeni.
Am scris puţin, datorită a numeroase critici şi respingeri, oprindu-mă de multe ori.
Acum voi înceta definitiv să scriu, fiindcă am înţeles că poeziile mele nu sunt bune, diverşi critici literari le-au respins. Viaţa mea este oricum trăită în condiţii dificile, fără surse de venit, datorită unui diganostic psihiatric abuziv cu 21 de ani în urmă (acum am 42), ceea ce mă va obliga să mă sinucid, deşi nu îmi doresc aceasta. Nu există posibilităţi legale de supravieţuire şi am bătut la toate porţile în zadar. Sunt complet izolată, unul dintre motivele pentru care am scris poezie, din nevoia de comunicare, dar acum este prea târziu şi pentru aşa ceva, deoarece relaţiile virtuale pe internet nu pot suplini un dialog real, o scrisoare reală, o convorbire telefonică. Numai mama vorbeşte cu mine, nimeni nu mă invită nici la cenacluri, nici altundeva. E şi normal, fiindcă nu am bani deloc.
Vă trimit toate poeziile mele mai bunicele (printre celelalte) din ultimii ani, cu speranţa că poate veţi citi, ca un dar, din moment ce oricum mă las de scris. Au fost singura mea muncă.
Mă arunc pe fereastra închisă
o femeie fără halat trece pe lângă mine
e schimb de tură medicală sau de personal auxiliar
fără uniformă seamănă între ele
poartă helanca neagră strânsă pe gât
cu un şirag de mărgele ca ghindele
nu îndrăznesc s-o întreb nimic
în spitalul de canceroşi am uitat de unde vin
pe culoare semiobscure sparte periodic
în holuri pătrate printre ascensoare
cu lumină intermitentă
ieşirea era înapoi sau înainte
de-o parte ferestrele sunt deschise spre un zid orb
de cealaltă parte închise către curtea interioară
plină de gutui nuci cuiburi de ciori
lipesc fruntea de geam
în ochi se topeşte o ceaţă sticloasă
tuşesc şi sughit cu buzele strânse
sunt multe uşi cu acces interzis
ceasul de mână s-a oprit chiar acum
la ora prânzului