Să nu-mi vină să cred: dacă rostesc în prezenţa unor “mari personalităţi”, a unor “înalte spiritualităţi” cuvântul “plan”, acestea îl asimilează automat unei gradualităţi intelectuale “de elită”. Dacă-l spun, în schimb, pentru un om simplu, acesta îl raportează firescului: ce va mânca mâine, câţi bani trebuie să plătească pentru ratele maşinii, ce va face la primăvară cu terenul arabil al părinţilor care locuiesc la ţară! Unde este adevărul despre acest cuvânt, despre toate cuvintele cărora ni se pare atât de normal să le repetăm sunetele? Care sunt funcţiile lor supreme, expresivitatea lor cea mai plină?
Cu adevărat, puterea cuvintelor este o formă de energie pe care savanţii nici nu s-au gândit vreodată să o definească, dar-mi-te să-i dea valoare în cadrul formulelor lor din ce în ce mai plicticoase!