O mie și una de poeme
Ampla retrospectivă a itinerariului liric ce inversează, magic, Timpul Eonic, macro-cosmic, reductiv micro-cosmic, al duratelor,,,( vămilor) Vavilei Popovici, parafrazează, ingenios și tandru, cappo-d-opera Iubirii dintre Seherezada și regele Ei, O mie și una de nopți... Este noaptea lui Novalis, noaptea care de fapt naște Lumina și o întrupează virtual în hologramica rostuire hierofanică, a Poesiei ubicue, ca Sophie- Fiu...Vavila este imnică, psalmodică, divinatorie în accepție modernă , Poetul ( poetessa, Anima- Anymus), oferră cheia, ars- poetica sa, în fața Divinului Oglindariu din Logos- Logostea, eplicit:
Poetul spune, poetul tace, iubește, moare, ca Ecoul resorbit sieși !, de prea multă spunere, de prea multă tăcere, de prea mult A FI...
Dinamica așadar este a preaplinului prin empatie și deschidere ( psihicul este un sistem bioenergetic deschis, n) și prin darurile harului- ființei ( Haare, haare, n)... deschiderile sunt al unei manthre sincretice, prin simțuri: mintea ( cogito), auzul, mâinile, mirtosul, văzul...Iată cum arta poeziei redevine știință, auto-cunoaștere Socratiană. Poezia Vavilei este poeseică, ornamentică, a teandrei- triadei ancestrale. A FI-ul nu este Hamletian, nici Bacovian, ci vag eminescian, autumnul stării fiind totuși al latenței nadirului în chiar amurgul spectral violet, nu metafizic ci antimetafizic, poate Ptolemeaic:
NU! Nu iubesc a toamnei bizarerie, ceruy/nverșunat al zilelor ei, vântul, burnița, frigul, arborii dezgoliți, amrțiți, ...în care dorm înghesuite, cărți, viori ( bacoviene, n), piane...și sicrie.
Parafrazicul lexical se resubstanțializează prin simpla rostire, reiterînd ciclic un foarte pulsatoriu nerv al tahionilor melosului românesc, unic în extramurros-ul paradeisos al unui Ieronimus Bosh. Revelatorie, întreaga devenire și resorbție a luminurei enigogmosferice,...își murmură luminiscențele, fosforescențele, ca la Zoroastru...
Îi dedic un distih spontan, pseudo haijinic:
Bate vântul frunzele, și îți mușcă buzele...
Ne amintim anamnezic că, in illo tempore, sub- telepatic, limba Poeziei / languaje- tanguaje,- a fost al Primordiei, deoarece / poeții, toți poeții, sunt un popor...(Lucian Blaga)...Numai că între timp, s-a ramificat în sanscrită, aramaică, ...română...
Poesia este facere, act feminin și hieroRgasmic, este talazică, este reflux al memoriei, este delir al subcuantelor , suspin ...postnatal:
Ne trezim ascultînd glasul tăcerii, și nașterea poeziei.
Astfel, efuziunile noastre se vor atenua... În limbajul Inimei, se vor degravifia, vor redeveni inefabil. Arderi fără fum, ale Ființei.
Datările sunt borne, răbojuri, pe circularul aparent captiv spiralic...,, al Misterului că suntem.... Vavila Popovici ne este dintre cele mai înminunate Voci ale Poeziei...atemporale.