-acelor tineri arşi de vii, în noaptea
gheenică de vineri – 30 octombrie – 2015,
în blestemata baracă din inima Bucureştiului-
abia veniţi pe terra - nişte tineri
după vecernia din Sfânta-Vineri,
s-au dus la dans, frumoşi, să se sărute
în clinchet de moderne alăute.
şi-n troiţa aceea – de o seară,
catapeteasma unsă-n smog de ceară,
un ochi de diavol a făcut implozii
şi-au dat năvală pe pământ – irozii.
o flacără – din iaduri dichisită,
le-a pus la tineri dolii pe orbită
şi...în gheena marilor potoape,
a fost...să se salveze...cine poate.
ce rugăciuni...ce vaier şi ce jale!
raiul ardea în flăcări infernale.
n-au coborât...să stingă focul – sfinţii;
tinerii arşi îşi invocau părinţii...
şi-a fost un dans cum n-a visat gheena.
peste cenuşă...moartea şi-a-ntins trena.
după vecernia din Sfânta-Vineri
s-au dus dansând la ceruri - nişte tineri...
31 octombrie – 2015,
la Montreal