catargul s-a frânt - şi furtuna
mugeşte ca Boul cel Apis.
tipsia şi-o zdrăngăne luna:
qvo vadis?...voi lume...qvo vadis?
au fost şi puhoaie de ciumă
şi znopi de măceluri au fost.
adesea gonit-am în humă
himerele moarte în post.
au fost şi războaiele sfinte
cu zei...dumnezei şi islam.
eroii s-au dus în morminte
să fie alaikum salam.
azi e prăbuşit Babilonul
şi limbile lumii se-ncurcă.
din nou se divide atomul,
Edenul de vicii se spurcă.
de ceară e spaima pe frunte.
destinele vor să se-nfrunte.
pe mările lumii - oculte;
trei puncte...trei linii...trei puncte!
13 septembrie-2o15,
la Montreal