Poezii religioase din volumul în pregătire „Noduri în haos”
CALEA PÂINII
Pe muntele vremurilor, în satul de dincolo,
Departe, în inima codrului,
Femeia îşi curăţă casa.
Prin colbul fierbinte,
Gătată de sărbătoare,
Cu năframa de foc şi cămaşa de lapte,
Este timp de patru ceasuri
Pe calea Pâinii.
Cu desagii pe spatele încovoiat,
Coboară la cooperativă.
E Ziua pâinii, Sfânta Sâmbătă,
Iar Dumnezeu se vede în aluat.
Apoi, cu şapte pite, una pentru fiecare zi,
Ia drumul întoarcerii,
Tot pe munţi, şi pe munţi,
Unde dacii sunt liberi.
MINUNEA
Peste margini de lumi,
În pădurea credinţei,
Ochii mari şi miloşi ai Măicuţei
Lăcrimează pentru noi.
Icoana minunilor dă viaţă
Dă sănătate, bucurie, speranţă,
Dă lumii sens,
Lumina Minunii.
Fiii lacrimilor sărută Chipul Sfintei.
Cu capul spre pământ şi inima spre Cer
Îşi pun sufletul în palma Mariei,
Mama cu chip blând.
La Nicula veacurile devin veşnicie.
UN LOC
Drum de o rugăciune
Până la calea strămoşilor.
Acolo sălbăticiunea este îmblânzită
Şi greşelile iertate.
Pe obrajii rumeni se vede tihna raiului.
În satul cocoţat printre nori
Se aude liniştea.
Stăpânul râde liniştit.
În munte stă Lumina,
Iar în brazdă sfinţenia.
Poiana Omului e plină de cântec.
Şerpuind printre ţarcuri imense şi căpiţe de fân,
Ajungi la Casa Sufletului.
CRUCEA
Betoane în loc de lemn,
Piatră în loc de suflet,
Deznădejde în loc de credinţă.
Aripi schingiuite de ghimpii răutăţilor.
Undeva, în visul tău,
Iisus coboară pe scara de ceară,
Cu tălpile spălate de mironosiţe,
Cu inima plină de iubire,
Cu capul încoronat cu spinii lumii.
Tu, Cruce, redă-ne apa vieţii,
Fă din rău bine,
Din piatră lemn, din amar dulceaţă,
Pentru ca prin bolovanii neadaptării
Să strigăm din rărunchii bolnavi:
Vrednic este!
ABIA ATUNCI
Când colbul de pe uliţă dispare,
Când olul de lut nu mai aduce apă,
Când Crucea din turlă se va apleca,
Atunci, abia atunci...
Dacă oamenii nu se vor mai saluta,
Dacă iarba nu va mai creşte,
Dacă urâtul va umple cărarea sufletelor,
Atunci, abia atunci...
De va fi lumea fără rugăciune,
De va fi omul fără inimă,
De va fi uitată Icoana,
Atunci, abia atunci...
Da, abia atunci e vremea
În care soarele nu ne va încălzi,
În care îngerii vor spune versul Venirii,
În care El va fi pe Calea Cerului,
Întru Judecata fiecăruia.
ALTFEL DE SUFLET
În parc, pe coama suferinţei,
Însoţit de porumbei îşi spune gândul.
Scaunul care-l ţine ca o forţă
Desparte lumea în două.
Bărbatul sub Cruce,
Cu picioarele fără de folos,
Îşi îndreaptă fruntea spre Cer,
Aşteptând clipa ce-i este dată.
Dacă bunătatea s-ar transforma în energie,
Iar inima în putere,
Atunci ar fi simplu să meargă din nou,
Copil pe drumul biruinţei.
Doamne, dă-mi puterea de a mă ridica,
Dă-mi o parte din fericirea îngerilor Tăi,
Dă-mi şansa de a alege calea,
Tu, Doamne, dă-mi paşi aici, acum...!
RÂNDUIELI
Eram credincios
Ca fluturii,
Ca marea,
Ca florile din grădina îngerilor.
Pe cărarea de la moară,
Cu sacul de uium în spate,
Apare credinţa.
Dumnezeu salută lutul,
Iar norul negru,
Retras pe ritm de fulgere,
Îl arată cu Evangheliile la inimă.
El dă putere albinei
Să facă floarea miere,
Prunii-prune, merii-mere,
Rânduind toate.
Pe drumul de pe coastă,
Lelea Marta aşteaptă Învierea.
ÎN ZBOR
Credinţa zboară
Dincolo de munţi şi de ape,
De cer şi de pământ.
Copilul vesel se roagă mai uşor.
El este lângă înger zi şi noapte.
Clopotul anunţă peste sat slujba,
Biserica mică devine mare.
Îmbrăcată în flori,
Cu un covor de trestie pe jos,
Îşi aşteaptă mirele.
Prin văzduh şi pe ape
Pluteşte ruga,
Ploaia spală nedreptatea,
Întru aşteptarea miracolului.
Îngerul i-a interzis să vorbească.
De acum, din mormântul de sub ierburi,
Se vor auzi doar suflări de rugă
Până la a doua venire.
AICI, ACOLO
Perfida îşi ţese pânza
Ce miroase a moarte,
Peste drum de zi,
Miez de Rai.
În tindă mioarele pasc din iarba grasă
Crescută pe oase de sfinţi,
Întru aşteptarea apei
Adusă de femeia văduvă.
Aici, nebunia pentru Hristos
Nu are leac pământean,
Pentru scânteia de Adevăr,
Călugărul dându-şi sufletul.
Ţara dorului de Iisus,
Mândră ca soarele de pe cer,
Unde pietrele se înmoaie sub glasul Îngerilor
Şi munţii se apleacă pentru a fi mângâiaţi.
Infinitul dumnezeirii e în inima mea,
Pe zidurile temniţei este cuvântul Tău,
Credinţa stă demnă în picioare.
MASCĂ
Moartea rânjeşte prin sticla fumurie.
Îşi aşteaptă prada.
Râde, apoi plânge,
Iar sufletul e acum fluture.
Dealul a venit la vale cu pădure cu tot.
Drumul a fost acoperit.
Altă viaţă nu mai poate fi aici.
Moartea îşi schimbă chipul, ca o salamandră.
E peste tot, albă sau galbenă, neagră sau sură.
Sub pat sau pe tavan, în oale sau în sobă.
Vine din aer, din apă, din pământ, din foc.
Îşi arată dinţii. Iar cei dragi îi cad pradă.
Până la a doua venire mai e cale...
PĂRINTELE
Iartă, părinte, păcatul,
Rămân în faza mocirlei,
Cu sufletul sugrumat!
Dacă biblioteca ar fi o cruce,
M-aş răstigni în cuvinte,
Aş sta nopţile între cărţi,
Să le fac zile întru silabe.
Clopotele bat,
Mă cheamă prin vifor spre mânuire.
Iar eu, netrebnicul,
Nu am puterea să mă ridic.
Doamne, dacă aş şti că suferinţa-i un dar,
Aş răbda săbiile ticăloase,
Aş pune mâna pe stele,
Te-aş urma în cerul de sfinţi.
SUFLETUL PASĂRE
În Lumina Lumii, sus, tot mai sus,
Îşi deschide aripile, mari cât Cerul.
Zborul lent desenează flori de măr.
Sufletul om este în siguranţă.
Pasărea duce sufletul la rai,
Până la a doua Venire.
Pe stâlpul credinţei,
Se înalţă iertările.
Pe o aripă e speranţa,
Pe alta e iubirea.
La mijloc de trup o inimă,
Care bate pentru El.
FOCUL VIEŢII
Copil cu scutec de foc
Trece pe Calea Stelelor.
Secetă mare în grădina Omului,
Timpul va arde şi el.
Hrănit de înger în pustie,
Prigonit de Lume,
În vârtej de vânt
Sfântul ia carul Cerului.
Vântul biruinţei
Adie peste sat.
Denenceputul şi denesfârşitul,
La întâiul cântat al cocoşului.
Urechi de auzit şi cuget de cugetat,
Printre norii unde Sfânta Duminică
Ne aşteaptă la Cina Sufletului.
URMELE SFINŢILOR
Fiecare cu sfântul lui,
Fiecare cu gândurile lui,
Fiecare cu păcatele lui.
Urmele sfinţilor,
Pline de lacrimi şi rugăciuni,
Sunt aievea.
Asemeni porumbeilor,
Sfinţii au pacea lor,
Zborul lor,
Rugăciunea lor.
Sfântul şi tâlharul
Se roagă împreună.
Dumnezeu îi îmbrăţişează,
Întru moarte, spre Înviere.
OILE RAIULUI
Credinţa Lui în noi e mare...
Senin cu barbă colilie şi ochi de cărbune,
Intră în sufletul nostru, precum în scăldătoarea miraculoasă,
De unde iese senin, întărit, binecuvântat.
Desaga plină cu suflete,
S-a răsturant în iarba raiului,
Sfinţii le adună
Şi le pun la icoana nemuririi.
De trei ori a fost dat pe sub icoană pruncul,
Apoi a fost încredinţat Cerului.
Rosturile lumii s-au desăvârşit,
Rugăciunea a prins rădăcini,
Iar din paginile însemnate cu brânduşe,
Au ieşit sfinţii.
GARĂ
Dumnezeu se rătăceşte
Pe cărarea necosită a sufletului.
Creaţia Lui
S-a revoltat.
Lacrimile de sfânt
Sunt mai dureroase.
În inima mea e o gară
Ce aşteaptă trenul judecăţii.
Preacuratul mă iubeşte
Mai mult decât mă iubesc eu.
Citesc cu ochii sufletului...
Viaţa începe Dincolo.
Lacrima Lui
Când plânge Domnul,
Lumea spală păcatul.
Din casa Lui,
Din sufletul nostru,
Dă bineţe.
Gemând,
În mijlocul luminii,
Binecuvintează
Agale lumea.
Bătrânul pământului
Priveşte cu ochi de cer
Din icoana de lemn.
Sfinţii îşi arată frumuseţea dintâi.
Masa de piatră,
Spălată de heruvimi,
E gata de Răstignire.
Iisus coboară calm,
Din înaltul Cerului,
În potirul omenirii.
Holdele dau pâinea vieţii,
Strugurii - sângele,
Iar noi - credinţa.
----------------------------
Menuţ MAXIMINIAN
Bistriţa
Ianuarie 2013
------------------------------------------------------
Menuţ MAXIMINIAN, născut la Timişoara la 10 iulie 1979. Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal al părinţilor, Dumbrăviţa, comuna Spermezeu, judeţul Bistriţa-Năsăud, unde a absolvit şi Şcoala Generală. Absolvent al Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, profil Matematică-fizică, al Şcolii Postliceale de Informatică din cadrul Grupului Şcolar de Informatică, al Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Litere, secţia română-etnologie, cu masterat în Etnologie la Universitatea de Nord Baia Mare. Director editorial la cotidianul Răsunetul, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti, al Societăţii Scriitorilor Bistriţeni Conexiuni, al Ligii Scriitorilor din România, al Societatăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, al Cenaclului „George Coşbuc”. Este redactor Radio Renaşterea şi colaborează la ziarul “Realitatea”, revistele EuRoCom şi “VIP” din Bucureşti, “Agero”-Stuttgart, Romanian Tribune-Chicago, “Revista ilustrată”, Conexiuni, “Studii şi cercetări etnoculturale”, “Litera Nordului”, „Vatra veche”, „Gând românesc” şi la “Mişcarea Literară” etc. În palmaresul său de ziarist apar primele premii importante, cum ar fi cel pentru Jurnalism Cultural pentru Municipiul Bistriţa.
Autorul a zece cărţi: Confesiuni, Ed. Arcade, 2004, Cartea Diuganilor, Ed Karuna, 2006, „Generaţia în blugi”, Ed. Karuna 2007, „Chip de înger”-Ed. Karuna 2007, “Pe aripa cerului”, Editura Karuna 2008, „Povestea Anei”, Editura Lidana 2009, “Solidaritate şi toleranţă”, Editura “Mesagerul” 2009, “Rădăcini împrumutate”, Ed. Karuna, Bistriţa, 2009, “Rugăciunea cântată”, Editura Eikon 2010, “Vremea sintagmelor”; Ed. Karuna 2010, “Pomul cu litere”, ”; Ed. Karuna 2011, “Stop reportofon”, ”; Ed. Karuna 2011, “Cartea cu coperţi de sticlă”, Ed. Semănătorul 2011. Este prezent în antologiile Scriitori Bistriţeni, Ed. George Coşbuc, tradusă în 7 limbi, în antologia „Pretexte”, Ed. Eikon 2008, “Punţi, Bistriţa –Giula”, Ed. Eikon, 2009, „Al nouălea cer”, Ed. George Coşbuc, 2009, antologia “Colocviile Ion Căian Românul dedicate culturii tradiţionale”, Ed. Clubul Saeculum, 2009, Dicţionarul culturii şi civilizaţiei populare din Ţara Năsăudului, vol. I, Editura Napoca Star, 2009, “Pretexte literare”, Ed. George Coşbuc, 2009, etc.
Este realizatorul emisiunii AStăzi sărbătorim la AS TV, membru al ASTRA, Despărţământ Năsăud, al Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, preşedinte al Comisiei mass-media, Redactor şef la „Drepturile Tale”. Premii: Premiul municipiului Bistriţa, Premiul pentru promovarea culturii româneşti – Fundaţia Progress, Premiul pentru promovarea valorilor neamului –OADOR, Premiul I în cadrul proiectelor culturale iniţiate de Fundaţia Ana, Suceava, Premiul Centrului Cultural Municipal Bistriţa, Premiul de excelenţă pentru creaţia literară – PROADO, Premiul IGF, Premiul Centrului Judeţean pentru Cultură, Premiul Casei Româneşti din Catalunia – Centrul Cultural Român Barcelona pentru creaţie literară, Premiul de excelenţă al Festivalului “Romulus Guga”, Marele Premiu al Ligii Scriitorilor Români etc.