„ Limba română este dumnezeiesc de frumoasă” ( Nichita Hristea Stănescu).
În dimineaţa dintâi a lunii pline Septembrie..., gândul cel care vine la trezire, îmi spuse să reaşez aşternutul de cuvinte, textul unei presimţite toamne pretimpurii...Mediile noii înregimentări, ca să nu zic noii ordini, jubilează plurisemanticos, iar elitele remanenţei totalitare, unii nonagenari, unul chiar fix de o sută de ani, ( aromânul Neagu Djuvara, cu un pedigree fascinant!) se perindă pe ecranele aplatizate post exoftalmice...
Agonia lui Gutenberg, este doar aparentă, propagândismul versus scornitei sintagme avocăţeşti „ factori perturbanţi”, refuleză şi reculează aproape fără precedent,,, dar cu ..antecedente... Delirăm sub zodia Reclamei...Iată ce scria pleiadica Ingeborg Bachman, filosof şi poet de geniu, originară austriacă, definită de exegeţi drept „ o poetă a Omenescului „ cu melodicitatea versului liber”, via Hoelderlin” .( traducere Gloria Eva Evu, fiica mea în exil în Germania.)...
„ Dar spre unde suntem duşi / fii fără grijă fii fără grijă /de se-ntunecă, de se-nziură/ fii fără griă/ dar cu muzică/ li să ne gândim veseli/avînd în vedere sfîrşitul/ cu muzică/ şi unde ducem/ în cel mai bun caz/ întrebărtiler şi spiame tuturor anilor/ în spălătoria pentru vise fii fără grijă/ dar ce se întâmplă/ în cel mai bun caz/ când pacea morţii/ intră.”( Reclamă).
*traducere Gloria Eva Evu, fiica mea în exil în Germania.)...
*
Septembrie al meu natal este canicular şi oareum mă simt ocrotit de „ locuirea poetică”, cum dixit Heidegger la Hoelderlin, de spaţiul montan- sanctuaric, iar agitaţia cu „ ziua limbii române” îmi pare mai degrabă una carnavalescă, „ de reclamă”. Ce re-clamează elitele sus ( sures) citate? ).
Parafrazic ipocrit la motto-ul acestor opinii, o îndumnezeire a limbii, numai că decăzută în politikon! Culpa ar fi că ei ştiu ce fac! Cartea românească, prin judecătorii zilei, se scrie în ÎNCHISORI, sub efectul Coandă a Corupţiei ! Bipedul scrib a redevenit patruped, dacă nu reptilian. O limbă română în amestec, ca surogatele de cafea din sintezismul ceauşescoid. Poetul înâţelege, sau ba, aceasta ! Criticarzii, sans organon, au ceea ce medicina numeşte „ simptomul organului amputat”.
*
Mulţi sunt ceea ce înseamnă numele lor de botez, şi mai mulţi cei care sunt ceea ce înseamnă poreclele lor. Tot astfel şi conceptele.
Umanul îngîndurat..., nu are cum să îşi epuizeze Utopiile, prin aceea căele, s-a spus, mişcă lumea...Dar încotro, vorba poetei Ingeborg?
Bibliotecile se precipită chiar sub o egidă aşa-zis „ Noaptea bibliotecilor”...Mda. Sintagme care ne vion în minte: „ per pedes apostolorum”; „ pederastrism”; „ oaia cu cinci picioare”; „ alien, fiul turmei”; „ androginia”;„ Via Appia!”;” tangoul bitangilor”; „ „ trilanţul”; „ factori perturbanţi” ( avocaţii, justiţia, politikonderia...); „ hermafroditia textului”; „ coparticipare afectivă”; „ acceleratoul de vise”; „ scrisul tahionic”; „ distorsiune- contorsiune- diversiune”; „ subtelepatie”... Lulu, robul minerilor lui Anunaki”.” Roşia montana”...; Noua imigraţie, hibrisul, mutaţia, esperanto”;
...Citeşte şi crede ce vrei! Epigoniada se repetă. Amestecul limbilor e coborârea de duh, neh? Traduttore, traditore...” Simţiri reci, harfe zdrobite” ( Epigonii, Mihail Eminescu)...
- va urma?-