DE CE-AI PLECAT
De ce-ai plecat tu tocmai (soro) în Irlanda
Şi m-ai lăsat de fraier şi pustiu
Să mă încurc cu-o Sanda sau cu-o Anda
De nurii tăi nimic să nu mai ştiu
De ce nu ai rămas tu lângă mine
Ce ţi-a lipsit, cu ce te-am supărat
Când însăţi tu-mi spuneai ce cool ne vine
Postura de crăiasă şi-mpărat
Şi cine,dacă nu tu, în momente
De pură voluptate şi extaz
M-asigura că e eminamente
Înnebunită, tristă-n nici un caz
Cât de naiv am fost să cred în spuse
Fără acoperire, văd acum
Când toată fericirea mea se duse
Ca-n palele de vânt un nor de fum
…Poate că şi de-acolo ţi-ai luat valea
Atât de nestatornică fiind
Doar eu, amărăştean, precum un Pralea
Încă te cânt, purtat de dor şi jind.
***
BALADA UNUI EROU
Lui Paul Goma
Pentru curajul arătat
Spre libertate-având permis
Voi public m-aţi executat
Şi în exil am fost trimis
Atei, străini de Dumnezeu
Şi de tot neamul subjugat,
Aţi condamnat tot ce-am scris eu
Şi tot ce-aveam voi mi-aţi furat
Aţi încercat să îmi luaţi
Şi zilele, dar nu v-a mers
Şi toţi cretinii din Carpaţi
Uitară mârşavul demers
Acum, îndepărtat de neam,
Nici casă n-am şi nici statut
Mă plâng şi florile din geam
Cât pot să fiu de abătut
De-o să vă iert, nu voi uita
Nimic din tot ce mi-aţi făcut
Iar Dumnezeu, deasupra mea
Mi-i martor veşnic şi tăcut
Voi, TBC-işti şi şobomani
Care m-aţi frânt dar nu şi-nfrânt
Veţi dispărea în câţiva ani
Ca praful risipit de vânt
La Judecata de Apoi
Când totul fi-va limpezit
Voi face parte negreşit
Din rândul marilor eroi
Tot neamul se va minuna
De cele ce s-au petrecut
Iar steaua mea va lumina
Cu gloriosul ei trecut.
***
SPECIALIŞTII
Specialişti în toate şi nimic
Ce ştiu câte ceva doar din ce fură
M-aşteaptă zi de zi la cotitură
Să-mi spargă tot ce fac şi tot ce zic
Neisprăviţi şi mulţumiţi de ei
Atât sunt de convinşi că au dreptate
Urmând sloganul „Roade cine poate”
Încât se amăgesc că-s dumnezei
Şi obstrucţionează, frâng şi sparg
Tot ce le vine lor la îndemână
Încredinţaţi că fapta lor păgână
Va rezista şi fremăta în larg
De-ar şti ce idioţi ridicoli sunt
Şi cât încurcă lumea-n devenire
N-ar pregeta o clipă să se mire
Şi ar intra cu capul în pământ.
***
UN SENTIMENT APARTE
Că aparţin de o comunitate
Şi rezonez cu crezurile sale
E farmecul pe care nu mi-l scoate
Din suflet nicio umbră, nicio jale
E-o fericire să o ştiu aproape
Lucrând, creând şi fremătând de viaţă
Având tăria morţii să-şi îngroape
Şi să înceap-o nouă dimineaţă
Şi chiar când se întâmplă să-mi displacă
Un gest, un fapt sau chiar o-ntruchipare
Tristeţea-mi de moment e ca o placă
Ce nu mai merge şi-n neant dispare
Doar când, însingurat, cu-ntreaga lume
Am eu ce am, că nu o pot răpune,
Resimt o satisfacţie anume
Şi sunt uimit de propria-mi minune.
***
MERSUL INEXORABIL AL LUCRURILOR
S-au prăbuşit şi risipit imperii
Construcţii colosale-au dispărut
De parcă n-ar fi fost, cum să mă sperii
De mult prea efemerul meu statut
Lumi după lumi aflatu-şi-au pieirea
În moduri imposibil de-nţeles
De ce să-mi fac probleme, să-mi pierd firea
Când, orice-aş face, nu am de ales
Miracolul cu chipuri infinite
E mai presus decât ne-nchipuim
Şi nici un ateism nu şi-ar permite
Să ia în râs spectacolu-i sublim
Şi-atunci, de ce un prăpădit ca mine
Să sufere că toate cresc şi mor
Când totul se transformă şi-ntreţine
Miracolul sublim nepieritor.
***
CLIPE DE MAGIE
Am fost în „Visul unei nopţi de vară”
Bătrâne Will ! Ce extraordinară
Şi magică poveste tu ai scris
Cu-o noapte de iubire şi de vis
Bătrâne Will, nu pot a spune cum e
Doar tu, magician, ai prins o lume
În plasa ta măiastră şi-ai creat
Un vis sublim, perfect adevărat
Rănit de vraja versurilor tale
Am plâns, bătrâne, şi-am găsit cu cale
Să te invoc şi să-ţi aduc ofrandă
Întreaga mea iubire vagaboandă
Ce, ca un Puck sau Ariel, se-nscrie
Pe un traseu de basm şi feerie.
În faţa ta ilustră şi divină
Talentul meu pân-la pământ se-nclină.
