Îmi este de ajuns să citesc primul capitol din Tratatul de ontologie a lui Remus Foltoş pentru a-mi da seama că este vorba despre un tratat neobişnuit. Şi asta pentru că tocmai acest capitol este o proză. Totuşi, nu orice proză. E vorba de un text bine gândit, un text care are ca final nu o concluzie literar-stilistică ci o conceptualizare de ordin abstract. Nu toate prozele se pot termina numai în metafore sau parabole. Remus Foltoş ne învaţă că anumite naraţiuni sau povestiri sau descrieri se pot finaliza cu generalizări, cu raţionamente, cu inferenţe de cea mai esenţializată factură. De aceea considerăm că fragmentele respective rămân în sfera filosofiei. De altfel, în cel de-al doilea capitol, care este pur şi simplu o introducere, ne este dezvăluit faptul că literatura şi filosofia pot foarte bine merge mână în mână. Un filosof, dublat de un literat, este cu mult mai puternic căci forţa de a fi liric sau descriptiv, îl transformă pe filosof într-un ins mult mai frecventabil din punctul de vedere al dificultăţii comprehensive. Textul spune: “Dacă n-ar exista pentru fiecare filosof literatul din el, atunci istoria filosofiei ar deveni peste noapte o îngrămădire de inutilităţi harabagite, o cohortă la a cărei paradă jalnică i s-ar adăuga propriile dureri de cap.”
De altfel, într-o prefaţă a altei cărţi a lui Remus Foltoş, Absolutul interior sau interiorul absolut. Edmund Husserl, (ed. Paideia, Bucureşti, 2012) reputatul specialist în Fenomenologie de la Cluj-Napoca, Ion Copoeru, spunea că această carte este “şi poezie, şi mit, şi comentariu savant, şi lucrare academică”, o adevărată “Ieşire din Labirint”. Domnul Ion Copoeru era copleşit de un Remus Foltoş de numai 23 de ani. Ce-ar spune, ştiind ceea ce noi ştim – anume că miezul Tratatului de ontologie a fost conceput când Foltoş avea doar 19 ani?!
Trecând peste aceste aspecte, nu lipsite de importanţă, ne este zugrăvită – citind printre rânduri – o personalitate frapantă, tocmai prin propriile păreri sau adevăruri la care aderă. Remus aduce un aer proaspăt şi prin formulele expresive care ţin de o dimensiune originală - acolo unde de obicei s-ar fi recurs la aceleaşi clişee din Istoria filosofiei, Remus vine cu propuneri de termeni noi sau cu amalgamuri de italice şi sublinieri care conduc firul conceptual în direcţii complexe.
Nu vom spune mai mult, ci vom invita cititorii la efortul de a descoperi un filosof care pare sigur de el chiar şi atunci când la fereastra textelor sale apare umbra greu-accesibilităţii. Iar pentru a bucura pe cel care citeşte această recenzie, vom reda un fragment grăitor din porţiunea quasi-literară a Tratatului: „Paradoxal, evident! Dar adevărat! Cu alte cuvinte subiectivitatea noastră, care se acumulează într-o Identitate ce aduce multiplul la similar, poate fi mai aproape, din punct de vedere temporal, de un moment mai vechi decât de un moment mai nou. Aşadar Timpul, pentru conştiinţă, este cu totul altceva decât ne putem închipui, aşa cum o facem de obicei. Timpul este mai devreme şi mai târziu numai în funcţie de felul cum vrea acel ceva din noi care este mai adânc decât noi înşine - şi care rămâne discret la orice tentativă de a fi elucidat.
Acum poate să însemne mâine sau ieri sau niciodată sau altădată.”
De asemenea, în fracţiunea pur filosofică, putem întâlni aceeaşi problemă a Timpului, dar şi problema Conştiinţă-Lume, Subiect-Obiect, sau alte şi alte probleme deosebit de complicate…
Lansăm de pe-acum lectorului cea mai cordială invitaţie la descoperirea unor lucruri cel puţin interesante, dacă nu hotărâtoare pentru întrebările de totdeauna ale Filosofiei…
Mai rămâne de precizat că volumul Tratat de ontologie, semnat de Remus Foltoş, poate fi găsit la bibliotecile Universităţilor sau cele Judeţene din Baia Mare, Iaşi, Bucureşti, Cluj, Oradea, Bistriţa, Zalău, Piteşti, Braşov şi Târgovişte.