Ieri am luat de la bibliotecă „Glose despre trecut” de Zigu Ornea şi „Dormi în pace Doamne! Antidiavolul”, de Ştefan Doru Dăncuş. Surprinzător, am un cititor, legitimaţia nr. 1721. Zigu Ornea nu are nici unul, eu sunt primul. Aşa că, la ce bun poezia? Sau literatura în general? Sau restituirile istorice?
S-a făcut un cenaclu în Târgovişte, mi se cere să particip, refuz. Viaţa e prea scurtă pentru a o irosi ascultând miorlăiala sau lătrăturile altora, îmi ajung ale mele.
Azi s-a încheiat greva învăţământului, copiii pot merge la şcoală. Am de făcut multe şi mai ales de studiat atent varianta deschiderii unui magazin de flori la Bucureşti. Încasările sunt incredibil de mici pentru această perioadă, trebuie să dublăm veniturile altfel ne vom consumă plătind datorii şi făcând alte datorii. Economia României e la pământ, populaţia se descurcă pe cont propriu, fiecare persoană sau familie – după criterii personale în ceea ce priveşte furtul şi minciuna. Poate faptul că nu ştim să minţim şi să furăm ne face nouă, mie şi Gabriellei, atât de grozav de grea existenţa.
Mă înspăimânt când îmi dau seama că sun unul din ultimii oameni lucizi ai lumii, când realizez cu câtă uşurinţă observ potlogăriile celor ce conduc lumea dar şi pe ale celor ce sunt conduşi – cât de uşor prevăd urmările unei acţiuni sau ale unui eveniment provocat. Discuţii cu Gabriella. Suntem singuri, doi Copii ai Raiului rămaşi fără certitudinea magnetică a Stelei Polare.
Recitesc „Cortina de fier a presupusei morale” de Victor Petrache. I-am trimis o scrisoare, n-a erăspuns, uitasem să-i pun în ea şi un plic timbrat iar în închisoare e greu de obţinut aşa ceva.
Nu mai plec la Costineşti, Călin finalizează lucrarea, voi merge până acolo doar pentru a lua ceva bani. Nu pot continua „evenghelia”; nu ştiu, anul viitor când vom relua lucrul dar până atunci...
Aştept o maşină să mai duc nişte flori la magazin, poate adunăm bani de un nou transport. Ciudăţenie: cât am stat în Costineşti n-am primit telefon decât de la Ciprian care îmi spunea că s-ar bucura dacă ne-ar merge bine lucrarea. De cum am venit în Târgovişte – primesc telefoane peste telefoane: mama, o soră din Italia, arhivarul M. Pungă, Daniel Păscuţ şi azi – D. R. Luca. Să ne vedem la o bere. Îi spun că nu pot, îl aştept pe Ştefi şi pleacă Mădălina la şcoală. Lăsăm pentru joi, după ce-i beştelim vreo 10 minute pe Silviu Brucan şi Horia Patapievici. Să nu uit să-i duc şi lui nişte scoici de la mare.