Sunt un om simplu, ca voi toți cei care
Cu mine-mpărțiți aceeași cărare,
Din Calea Lactee, sculptată pe cer
Din prafuri de stele, îmbrăcate-n mister.
Și a mea simplitate se traduce-n dorințe,
De veacuri purtate în mii de ființe,
Ce-au trăit ca și noi, pe același tărâm,
Din Calea Lactee, umbrită de fum.
În a mea simplitate, ofer astăzi tribut
Celor ce-mi sunt aproape, vers din suflet țesut,
Din iluzii, dorințe, din iubire și-alean,
Din a lumii esență, din al dorului ram.