MUNTE CARDINAL
(cântec de reîntoarcere între oameni)
Nu vreau să fiu nici mare scriitor
Nici cântăreţ cu poza prin ziare
Ci vreau să mă lăsaţi singur să mor
Cu trupu-n munte şi cu ochii-n mare
Nu vreau fotoliu cald până la moarte
Să mă strecor şiret printre confuzii
Ci vreau să beau un ceai cât mai departe
Pe-un munte bântuit doar de iluzii
Nu-mi trebuie nici vilă nici avere
Nu vreau eroic să ajung pe rug
O ramură de brad foşnind mă cere
Şi paşii mei numai la ea nu duc
Nici în genunchi nu vreau, nici în picioare
Orgolios, cu aere de domn
Ci vreau o îngerească uşurare
Să pot dormi atunci când îmi e somn
Nici glorie şi nici moşii întinse
Nici fastuoase, însă reci saloane
Nu stau alături unei ramuri ninse
Care aduce sfinţii în icoane
Iar dacă tot ce spun veţi înţelege
Că toţi plătiţi impozit pe viaţă
Voi în sfârşit un munte veţi alege
Şi-un ceai fierbinte într-o dimineaţă