Cu număratele...
Cu număratele zile şi sfintele
Îţi aduc ofrandă cuvintele
Într-o lume dezordnat de exactă
Mi-am păstat nebunia intată
Dacă aici e nebuni
Să mai scrii ce numim poezie
Cu numărate şi nopţile, sfinte,
În faţă mi-s fiii, în spate mormintele
Întrebările toate le-am azvârlit
Bumerangul s-a-ntors, m-a lovit
Iar cuţitul cu care am scris a cântat
Fluierînd ca bătrânul meu tată prin sat
Când pe umăr cu coasa, spre seară
Ne-a adus puiul orb de căprioară...
Baladă la Vâlcele Bune
Care dintre- aceştia eşti, prietene, frate,
Adorator ca şi mine al vijeliilor mari
Şi auzitor în ghinde de goruni seculari?
Care dintre acestea eşti, femeie,
Sinteză a toate prin vârste pierdutele,
(Prin elegii răsuceam dubla cheie
Şi din viziune săreau zvelte ciutele !)
Din cireşul bătrân am citit curcubeie
Drumul spre tine mi-au sărit în spate
Cu o mie de chipuri aceeaşi femeie
A venit, a plecat, pe-nserate...
Iubitor al furtunii ca vulturul, Verbul
Blând ca-n basmul părinţilor, cerbul
Cine sunt, cine sunt, cine sânt
Şi de cine adus pe pământ?
Umaniore pajişti vă sărut
În zodiac septembrie răspunde
Nume mi-au dat părinţii cei din lut,
Noima un zeu ce sieşi se ascunde...
Balade cu pridvoare ochii Ei
Fântâni cu ciuturi scânteind de stele...
Când nu mai fi-voi trei urmaşii mei
Să nu mă plângă. Florile de tei
Se vor roti pe uiţi, la Vâlcele...
Baladă-n patru zări
Doamne, cât m-am lăcomit !
Câte vieţi voi fi trăit?
Răsărind din asfinţit
Doamne, cât Te-ai lăcomit?
Ce flămând destin şi sete
Printre din bătrâni secrete
Doamne, cât m-am risipit
Răsărind din asfinţit
Cuib cu aripi, răstignit
Chiar în vârful nucului
Primu-n cuibul cucului
Cu trei fraţi îngemănaţi
Toţi în patru zări zburaţi...