Elena ARMENESCU
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM)
Miroase a alb şi a văzduh nuntit
In mine Doamne cu lumini ai miruit
Tot freamătul şi toată căutarea
Adormite în sămânţa lor, ca floarea.
Aici vin Îngerii Stelari să se adape
Din fluviu de lumină, nu din ape
Vor revărsa apoi întremător lumina lor,
Din Sfânt Potir, asupra stelelor.
Arhangheli veghetori grăbit aleargă
S-ajute ordinea ce veşnic se reîngheagă
De aceea, cu cap plecat să te închini
Ambasadorilor ce ne aduc lumini!
Vin heruvimii să săvârşeasă liturghie
Cât Dumnezeu va-ngădui să fie
Viaţă, bucurie, sub acest albastru cer
Plin de miracole şi mişcător mister.
Merg pe urmele lupilor, spre înălţimi
Las în urma-mi dâre de lumini
Sus Îngerii Virtuţii mă mângâie cu vânt
Cuvinte-mi pun pe limbă, legămînt.
Doar aici în munţi, între dalbe zăpezi
Cu sacra lumină te înmiresmezi
Doar aici te întâlneşti cu îngerii
Atras de lumină, uiţi Valea Plângerii!
În văzduh, serafimii dansează lin
Cu aripile ating eteric pădurile de pin
În ritmul Simfoniei Rotirii, astrelor cereşti
Simfonia izbânzii Creaţiei dumnezeieşti.
Sonorităţi purtănd pe aripi: Aliluia!
Se fragmentează-n ramurile de tuia.
Altele ajung la mine lin, desăvârşirea
Îndumnezeieşte Sfinte, toată firea!
Lor li se adaugă un amplu cor divin
Din glasurile îngereşti care îmi vin
Din Catedrala Cerului, din nevăzut
Prin hăruirea dată mie, dintru început.
Ascult în exaltare şi timpul se opreşte
Când înţelegerea în mine creşte.
Tot ce e viu vrea hrană cu lumină
Ierburile toate, rozmarin şi sulfină.
Mă-mpărtăşesc cu lumină lângă chiparos
Spre bucuria Domnului nostru Cristos
Floare de lotus înflorită tot în lumină
Cu miez auriu străluce pe creştet la cină.
Veniţi să ne veselim...Aliluuuiaaa!
In inimi să ardem smirna şi tămaia
Mireasma gândului bun va cuprinde
Cerul şi Pămantul cât se-ntinde!
Miroase a alb şi a văzduh nuntit
Tu, Doamne cu lumini ai miruit
Din nemărginirea Ta toată fiinţa,
Primeşte Bunule acum recunoştinţa!
Elena ARMENESCU
Bucureşti
6 ianuarie 2013